În data de 8 septembrie 2025 se împlinesc 100 de ani de la nașterea
sculptorului Gheorghe Coman, fondatorul și conducătorul primei tabere de
sculptură din țară, azi cunoscută sub numele de „Muzeul în aer liber,
Tabăra Măgura”. Tot în acest an se împlinesc 55 de ani de la debutul
actului artistic de creație ce avea să se constituie în Tabăra Măgura.
Amplasată în poienile din apropierea Mănăstirii Ciolanu, pe teritoriul
comunei Tisău, la cca. 33 de kilometri distanță de municipiul Buzău este
rezultatul unui proiect artistic și cultural fără precedent în România.
Proiectul, desfășurat pe durata a 16 ani, între 1970 și 1985, a marcat cele
16 secole împlinite de la atestarea documentară a Buzăului. Pe parcursul
derulării acestuia, în fiecare an s-au adunat pe coastele Măgurii câte 16
artiști care au transformat piatra locală în opere de artă, cu ajutorul
meșterilor pietrari din zonă. Cele 256 de grupuri statuare și statui sunt
creația a 153 de sculptori români.
Acesta este contextul în care Muzeul Județean Buzău, la inițiativa
artistului ceramist Mihai Hlihor, inaugurează ”Salonul de sculptură mică
Gheorghe Coman”. Această acțiune culturală, cu frecvență bienală, nouă în
peisajul muzeal buzoian, vine ca o încununare a eforturilor instituției de
a valorifica patrimoniul reprezentat de cea mai mare expoziție de artă
contemporană în aer liber din România și una dintre cele mai importante din
sud-estul Europei. Expoziția generată de acest salon va fi vernisată într-o
zi de luni, 8 septembrie 2025, la sediul Centrului Muzeal ”I.C. Brătianu”
Buzău.
Gheorghe Coman (1925 – 2005) s-a născut în data de 8 septembrie 1925 la
Ploiești, a făcut studiile în domeniul artistic în perioada 1945-1950 la
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și a debutat
expozițional în anul 1949. Ulterior a participat la numeroase expoziții
bienale, anuale, regionale, județene ori în afara granițelor țării (Praga –
1962; expoziția internațională de ceramică, Varșovia – 1970, Salonul anual,
Aberdeen, Scoția – 1992).
Gheorghe Coman a fost o personalitate organizată, strictă, cu calități de
coordonare deosebite, dovedite prin funcția de președinte pe care a
obținut-o în cadrul filialelor UAP din Ploiești (1951) și Buzău (1968) și
desigur, prin conceperea, realizarea și conducerea celui mai amplu și
durabil proiect monumental de sculptură din România: Tabăra de Sculptură de
la Măgura, jud. Buzău. De-a lungul carierei sale este premiat în mai multe
instanțe în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici din România: Premiul pentru
sculptură al UAP (1965), Premiul UAP acordat colectivului „Măgura” (1970),
Premiul Uniunii Tineretului Comunist pentru colectivul „Măgura” (1971),
Premiul UAP pentru artă monumentală (1976) pentru monumentul „Fântâna lui
Mihai Viteazul” și Premiul pentru Sculptură al Bienalei „Ion Andreescu” din
Buzău (1998, 2002). Obține Medalia Muncii în anul 1964, Ordinul Meritul
Cultural clasa a V-a în anul 1968 și Ordinul Steaua Republicii, clasa a
IV-a în anul 1971, iar în anul 2000 este numit Cetățean de onoare al
municipiului Buzău, pentru ca în 2004 să avanseze în gradul de comandor
categoria C (artele plastice) a Ordinului Meritul Cultural.
Importanța sa pe plan local este afirmată și prin lucrările de for public
pe care le-a ridicat în orașul Buzău dar și în județ. De menționat sunt:
statuia poetului Vasile Cârlova (1972), monumentul „Fântâna lui Mihai
Viteazu” (1975) și Obeliscul „Buzău 1600” (1976). Alte lucrări publice
importante se află la Ploiești precum: „Munca” un relief din bronz etalat
la Uzinele „1 Mai” în anul 1965, sau „Grup sculptural” sculptură din metal
din anul 1967 de la Complexul Comercial din Ploiești Nord, iar la Brazi
există lucrarea „Sculptură decorativă”, din metal inaugurată în 1968 la
Combinatul Petrochimic. Firea sa organizată se oglindește și în maniera
plastică în care și-a creat opera deoarece acesta fiind atras de formele
simetrice, sintetizate până la abstract și cu ordine compozițională clară.
Agreează temele istorice care în perioada sa au fost la modă în sculptură,
în special, dar care au dominat și restul artelor. Suportul de bază al
creației sale este piatra dar nu a ezitat și utilizarea altor materiale
precum bronzul, teracota, ghipsul sau lemnul.
În patrimoniul Muzeului Județean Buzău, prin achiziții repetate, realizate
în trecut, în special în anii ’70, există 16 sculpturi și 11 lucrări de
grafică semnate de acesta.
