Bustul savantului Gheorghe Munteanu Murgoci a fost dezvelit astăzi în parcul din capătul Străzii Victoria, din vecinătatea DN2 E85. În mijlocul comunității este readusă imaginea vie a marelui geolog român, iar acest parc capătă de astăzi identitate!
Vă invităm să vă opriți, în drumul dumneavoastră, și să trăiți un moment de istorie vie!
——————————
DATE BIOGRAFICE:
Gheorghe Munteanu Murgoci s-a născut la Vădeni, județul Brăila, ca fiu al ciobanului Radu Murgoci. Numele de Munteanu este dat de colegii sai din clasele primare, care știau ca originea sa este de la munte. De fapt, după propriile relatări, nașterea (înregistrată la Vădeni) ar fi avut loc în căruță, în timpul transhumanței, undeva pe drumul dintre munții Buzăului și bălțile Dunării, părinții săi fiind originari din Bisoca, plasa Râmnicu Sărat.
Urmează școala primară la Brăila, iar studiile liceale la liceul real „Nicolae Bălcescu” din acelasi oraș. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de științe a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali.
După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea „Magna cum laude” a Universității din Munchen.
În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie, în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California.
Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la „Școala națională de poduri și șosele ” din București, iar când aceasta se transformă în „Școala Politehnică” îi este încredințată catreda de mineralogie (1920).
Din 1923, este președinte al Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului. Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra munților Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul – înscriind în geologie un nou mineral.
În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului românesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia.
Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima schiță de hartă agrogeologică a țării la scara 1:2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate.
A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale.
În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România – FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.
A fost și unul dintre întemeietorii turismului în România. Numit de Regele Carol I – drept profesor de științele naturii pentru prințul Carol, viitorul Rege Carol al II, inclusiv la bacalaureatul acestuia de la Sinaia din 1912.
Mare patriot, de la începutul anului 1917 până în primăvara lui 1918, a lucrat în Basarabia pentru unirea acesteia cu patria mamă – Romania. În anul 1918 a fost chemat de către ministrul României la Paris, Victor Antonescu, drept consilier tehnic al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1918 – 1920), când se lua în discuție problema Basarabiei. A fost printre primii care a făcut studii geologice în Cadrilater, după 1913, el fiind cel care a dat denumirea de “Coasta de argint”- zonei orașului Balcic, din Bulgaria de astăzi.
În anul 1923, când consacrarea lui Murgoci era universal recunoscută, Academia Română îl alege printre membrii săi corespondenți, membru al Academiei franceze de agricultură, membru al Academiei Cehoslovace, iar în 1924 a fost ales ca membru de onoare al Comitetului Asociației Internaționale a științei solului și director al Hărții pedologice a Europei.
A fost căsătorit cu cetățeanca britanică Agnes Kelly, cu care a avut doi copii: o fată – Helen Beveridge, născută în 1905, și un băiat botezat Radu Maxwell, născut în 1907.
În 1925 moare prematur, în plină putere a creației, la numai 53 de ani.
Primăria Municipiului Râmnicu Sărat
