Programul „Keeping the Exhibition Alive” reprezintă un exemplu relevant de
inovare în sectorul muzeal din țara noastră, prin integrarea recurentă a
muzicii în spațiul expozițional. Inițiat în anul 2018, proiectul propune
susținerea lunară a unor concerte (muzică clasică, de cameră și ușoară)
interpretate de orchestra Liceul de Arte „Margareta Sterian” sub bagheta
dirijorului Florentin Boroghină în spațiile muzeale, cu dublu scop:
dezvoltarea publicului muzeal și formarea artistică a elevilor prin
experiența scenei. În plan comparativ, programul se înscrie într-o tendință
europeană, muzeele din Europa de Vest folosind de decenii muzica și
performance-ul pentru a extinde audiențele, a crește relevanța socială și a
transforma vizita într-o experiență culturală integrată.
Inovarea în muzeu nu se reduce la digitalizare sau la modernizarea
infrastructurii, ci ține de capacitatea aestuia de a-și reconfigura
misiunea în practică. A se înțelege cum își activează instituția
colecțiile, spațiile și competențele profesionale pentru a produce valoare
pentru public. În această logică, programarea culturală (serii, cicluri,
rezidențe) devine o tehnologie în sine, creează ritm instituțional,
fidelizează publicuri, produce parteneriate stabile și generează un
„ecosistem” de participare.
Această orientare este congruentă cu definiția contemporană a muzeului,
care subliniază nu doar funcțiile clasice (cercetare, colectare,
conservare, interpretare, expunere), ci și faptul că muzeele oferă
experiențe variate pentru educație, reflecție și împărtășire de cunoaștere,
în dialog cu comunitățile unde ele funcționează. În termeni de management
cultural, inovarea înseamnă: trecerea de la „produs” (expoziția ca
finalitate) la „serviciu public” (expoziția ca platformă de învățare și
întâlnire); dezvoltarea audiențelor prin formate accesibile și repetitive;
co-producție cu actori locali (școli, artiști, ONG-uri) care mută muzeul
din postura de „gazdă” în cea de „agent cultural”.
„Keeping the Exhibition Alive” este un program inițiat în 2018, în
contextul unei expoziții personale (Daniela Frumușeanu), construit ca
parteneriat constant cu liceul de arte. De-a lungul edițiilor, programul a
păstrat o formulă stabilă (recital/concert în muzeu), dar a arătat și
flexibilitate operațională prin distribuirea evenimentelor între mai multe
sedii și calibrări ale calendarului, menținând însă logica de continuitate
(un element-cheie de altfel).
În anul 2026, proiectul ajunge la ediția a VIII-a, cu recitaluri găzduite
la Centrul Muzeal „I. C. Brătianu”, pe baza aceluiași principiu: acces
gratuit în limita locurilor disponibile și accent pe întâlnirea dintre
publicul muzicii și spațiul expozițional.
Ideea de la care am pornit proiectul a fost aceea că un muzeu „de vizitat”
operează predominant prin logica expunerii (publicul vine, vede, pleacă),
în timp ce un muzeu „activ” produce contexte culturale care se întâmplă în
jurul colecțiilor: concerte, ateliere, dezbateri, performance, rezidențe
ș.a. „Keeping the Exhibition Alive” mută accentul de pe vizita individuală
pe experiența socială și ritualul cultural: publicul revine lunar, într-un
program recognoscibil, ceea ce creează fidelizare (vizitatorii revin pentru
o serie, nu doar pentru o expoziție), îmbogățirea interpretării (muzica
produce un alt tip de „lectură” a spațiului cultural și a obiectelor de
muzeu), intersecția diferitelor categorii de public (melomanii pot deveni
vizitatori ai expozițiilor, vizitatorii expoziției pot deveni public de
muzică).
În plus, programul funcționează ca un mecanism de formare artistică
publică: elevii capătă experiență de scenă într-un spațiu cultural legitim,
iar comunitatea urmărește evoluția lor. Această dimensiune de „laborator
deschis” este tipică muzeelor orientate spre participare și relevanță, așa
cum este discutat în literatura despre instituții culturale participative.
În Europa de Vest, integrarea muzicii în muzee are tradiție și forme
variate, de la cicluri de concert legate de colecții până la „late events”
cu performance contemporan. Comparativ, „Keeping the Exhibition Alive” se
aliniază unor practici validate internațional, adaptate însă unei ecologii
locale (parteneriat educațional, regularitate lunară, acces gratuit).
Un reper istoric este seria de concerte organizată în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial de pianista Myra Hess, care a transformat muzeul
într-un spațiu de reziliență culturală și acces public la muzică. Deși
contextul diferă, „lecția” rămâne: muzeul poate funcționa ca infrastructură
culturală pentru comunitate, nu doar ca depozitar al patrimoniului. Muzeul
olandez Rijksmuseum găzduiește evenimente muzicale în spații iconice (ex.
Gallery of Honour) și le integrează în proiecte și inițiative de programare
din 2017 încoace, inclusiv cu orchestre de prim rang (imediat în următorul
an la Buzău debuta programul nostru). În această logică, muzica devine
instrument de reactivare a vizitei și de diversificare a experienței fără a
dilua statutul colecțiilor.
Un exemplu foarte apropiat ca principiu de ceea ce organizăm la Buzău este
ciclul de concerte de la prânz de la Musée d’Orsay („Concerts de midi
trente”), desfășurat în auditorium și legat explicit de expoziții sau
colecțiile muzeului, muzica oferind „un alt mod de a privi lucrările”.
Luvrul operează un auditorium cu programare complexă (conferințe,
evenimente, concerte), inclusiv sezoane de concerte clasice. În plus,
inițiativele de rezidență și concertele asociate sunt utilizate pentru
diversificarea categoriilor de public și reîmprospătarea relației dintre
patrimoniu și contemporaneitate. Modelul „late events” și extinderea
audiențelor se întâmplă și la Victoria and Albert Museum, ori Tate Modern.
Evenimentele recurente de tip „Late” combină performance, muzică, DJ
set-uri, film și dezbatere, fiind o soluție consacrată de a atrage publicul
și de a schimba tiparul de consum cultural. Chiar dacă estetica și
publicul-țintă diferă de un program de muzică clasică în muzeu, logica
managerială e convergentă: muzeul își asumă un rol activ în viața culturală
urbană.
De ce contează „Keeping the Exhibition Alive”. Privit în arc
(2018–prezent), programul „Keeping the Exhibition Alive” poate fi
interpretat în cheia a trei efecte structurale: 1. Reconfigurarea muzeului
ca instituție culturală activă, capabilă să producă evenimente recurente
care cresc relevanța socială a spațiului expozițional. 2. Dezvoltarea
audiențelor prin regularitate și co-producție (parteneriat educațional
stabil), un model compatibil cu bune practici europene. 3. Crearea unei
punți între educație, artă și patrimoniu, în care muzeul devine platformă
de formare și validare publică a tinerilor muzicieni, iar publicul primește
o experiență integrată (artă vizuală + muzică). În termeni comparativi,
programul nostru comun se înscrie într-o familie europeană de inițiative
care folosesc muzica drept instrument de mediere și extindere a accesului
cultural, de la concertele legate de colecții la evenimente nocturne și
rezidențe. Diferența specifică, și punctul nostru forte, este ancorarea în
comunitate și în formarea artistică locală, ceea ce conferă proiectului o
identitate instituțională clară și o sustenabilitate socială ridicată.
