Aveți în fața dvs o factură. Plătiți acum 1,30 lei/kWh și un abonament de 5
lei pe lună.
Apare o ofertă nouă: 1,20 lei/kWh, dar abonamentul e 20 lei pe lună.
Consumați 120 kWh pe lună.
Dacă treceți la oferta nouă:
A. Ieșiți în câștig, pentru că prețul pe kilowatt e mai mic.
B. Ieșiți în câștig cu 12 lei pe lună.
C. Ieșiți în pierdere cu 3 lei pe lună.
Ei bine, este exact tipul de întrebare la care rezultatele PISA, publicate
zilele acestea, ne spun că mai puțin de jumătate dintre elevii români de 15
ani ar putea răspunde. Repet: mai puțin de jumătate!
Iată cum stă România: 425 de puncte la științe, 419 la matematică, 413 la
lectură , adică sub media OCDE peste tot. La citit am pierdut 16 puncte în
trei ani.
PISA nu cere formule și definiții, așa cum se cer de multe ori în școala
românească. PISA urmărește dacă un tânăr poate citi un grafic, dacă poate
compara două oferte, dacă înțelege un contract, mai exact abilitățile de
care are nevoie oricine iese din școală.
𝐀𝐜𝐮𝐦 𝐜𝐚̂𝐭̦𝐢𝐯𝐚 𝐚𝐧𝐢, 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐞𝐢
𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐳𝐚̆𝐮 𝐢̂𝐦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐚̆
𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐮𝐧𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢
𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐫𝐚̆𝐭𝐚𝐮 𝐩𝐚𝐬 𝐜𝐮 𝐩𝐚𝐬 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐞
𝐥𝐮𝐜𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆, 𝐩𝐞 𝐜𝐞 𝐛𝐮𝐭𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐬𝐚𝐭
𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐞. De ce? Pentru că tinerii angajați nu puteau
urmări indicațiile scrise. Nu le înțelegeau.
Am fost, în urmă cu mai mulți ani, să văd ce fac concret la clasă, altfel
decât noi, țările cu educație performantă.
Știți ce fac? 𝐈̂𝐧𝐯𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞
𝐥𝐚 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐚 𝐈.
Copii care, atunci când învață să socotească, măsoară în paralel materiale
textile și decid singuri cât trebuie tăiat. Care fac calcule pentru
cumpărături reale. Care măsoară o bucată de lemn la atelierul de la școală.
Care cântăresc alimente. Care gândesc un mic business. Care pun în
funcțiune mini-sisteme de irigații.
Acestea sunt reforme reale în educație. Nu măsuri birocratice schimbate la
fiecare doi ani, care lasă ora de curs exact așa cum era., care încarcă
cadrele didactice cu și mai multe hârtii de completat în loc să le lase
timp și spațiu pentru creativitate și practică! Care modifică norma
didactică și fac profesorii să alerge de la o școală la alta.
Ce părere aveți? Este esențial să introducem cât mai curând practică încă
de la clasele primare?
Aveti deja astfel de exemple pozitive în clasa copilului dumneavoastră sau
în clasa dumneavoastră ca profesor?
Dar dumneavoastră ca angajatori? Cum vă descurcați cu noile generații?
