Vă spuneam acum câteva săptămâni că am întrebat oficial Ministerul
Educației și Cercetării cum urmărește Statul Român ce se întâmplă cu
tinerii după ce termină o școală profesională sau un liceu tehnologic.
Răspunsul a sosit vineri, iar concluzia e chiar îngrijorătoare.
Vă spun pe scurt concluziile tuturor solicitărilor mele către Minister:
România a finanțat din bani europeni o platformă, ReCONECT, care ar fi
trebuit să monitorizeze exact acest lucru pe care l-am solicitat în
interpelarea mea,
𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑚𝑜𝑛𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑒𝑟𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑒
𝑝𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖 𝑎 𝑎𝑏𝑠𝑜𝑙𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑙𝑜𝑟
𝑝𝑟𝑜𝑔𝑟𝑎𝑚𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑟𝑒
𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆;
𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑠̦𝑖
𝑐𝑜𝑚𝑝𝑒𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑒 𝑝𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑖, 𝑎𝑑𝑖𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒
𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑣𝑜𝑟 𝑓𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑠̦𝑖
𝑒𝑣𝑎𝑙𝑢𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖
𝑚𝑜𝑛𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑒
𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑑 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖
𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑟𝑒.
Ministerul recunoaște că platforma funcționează, dar lipsa accesului la
date îi limitează utilizarea. Adică, noi avem instrumentul necesar, dar nu
îl folosim.
Nu există nicio evaluare oficială a școlilor după câți absolvenți își
găsesc de lucru. Există, în schimb, reguli după care o școală cu rezultate
slabe la bacalaureat își poate pierde clasele de a IX-a. Liceele
tehnologice sunt judecate după un examen, nu după ce au fost create să
facă, adică să pregătească meseriași.
Documentele după care se stabilește câte locuri și ce meserii se predau în
Buzău se bazează, în parte, pe date de acum 10–15 ani. Noile planuri
regionale abia acum sunt revizuite, după ce anul școlar a început deja.
Asta înseamnă că părinții și copiii aleg o meserie fără să știe dacă duce
la un loc de muncă. Iar școlile sunt etichetate drept „eșec” pe criterii
care nu le reflectă munca.
Dar nu mă opresc aici. Voi cere Ministerului Muncii datele pentru județul
Buzău și voi urmări ca noile planuri să fie făcute pe date reale, din 2026,
nu din 2011.
P.S: Apreciez că Ministerul Educației își face datoria legală de a răspunde
interpelărilor parlamentare, spre deosebire de alte ministere, care efectiv
eludează controlul parlamentar.
