Pe 14 noiembrie, se lasă sec înaintea intrării în Postul Crăciunului, numit și Postul Bucuriei. Potrivit AMPress, acesta este ,,ultimul din an și cel mai frumos pentru orice creștin. Urmează 40 de zile încărcate de semnificații.
De ce și cum se ține Postul Crăciunului
Părintele Cleopa spunea că postul este „cea mai veche poruncă a lui Dumnezeu”. Și asta pentru că „El le-a poruncit lui Adam și Evei să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului”. Era un îndemn la abținere. Și e valabil și în zilele noastre. De mii de ani, oamenii țin post. Fie că este vorba despre abstinența totală de la mâncare, băutură și altele, adică așa-numitul post negru. Fie despre postul ușor, lipsit de alimentele de dulce sau de frupt. Important este să ne rugăm mult, să medităm la faptele noastre, să facem acte de caritate, să iertăm și să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat.
Obiceiurile se respectă
Din bătrâni, chiar și în vremuri de restriște, unul dintre cele mai importante obiceiuri păstrate, dedicate Postului Crăciunului, îl reprezintă colindele ori imnurile religioase. Acestea au rolul de a-i îmbărbăta pe credincioși, de a le da speranță și încredere. La finele postului, în Ajunul Crăciunului, oamenii obișnuiesc să mănânce numai seara, după asfințit, și atunci, fie doar pâine, fie grâu fiert îndulcit cu mie¬re sau turte din făină, știute sub numele de „scutece ale Mântuitorului”.
Pentru că Lăsata secului coincide cu începutul Filipilor de toamnă, nu se mătură, nu se aruncă gunoiul din casă, nu se taie și nu coase, nu se dă cu împrumut. Se împart însă plăcinte și colțunași cu brânză și alte bunătățuri. De țin post negru în această zi, fetele nemăritate se vor mărita imediat după Paşti. Resturile și firmiturile de la masa de Lăsata secului se aruncă numai înspre Răsărit, pentru a nu se împrăștia belșugul”.
