Sfântul Conon a trăit pe vremea Sfinților Apostoli. S-a născut în Isauria. Cei de aici au primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel. Părinții săi, Nestor și Nadia, l-au căsătorit fără voia sa. Înainte de a se căsători, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail, în chip de bărbat prealuminos, care, după ce l-a învățat sfânta credință, l-a botezat în numele Preasfintei Treimi, l-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine și l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. După nuntă, Sfântul Conon a luat o lumânare, a pus-o sub un vas și a întrebat-o pe soția sa: „Ce e mai bun, lumina, sau întunericul?” Iar ea a răspuns: „Lumina.”
Din acel moment el a început să-i vorbească despre Hristos și despre viața veșnică. Atât soția, cât și părinții săi, au primit datorită lui, credința în Hristos. Conon a trăit o vreme cu soția lui ca frate și soră. După puțin timp soția și părinții lui au murit, iar el s-a retras complet din viața lumii, dăruindu-se deplin vieții de rugăciune. A făcut multe minuni, întorcând pe mulți la Hristos. Atât de mare era puterea sa asupra duhurilor necurate, încât au ajuns chiar să-i slujească.
Pe unele duhuri le-a pus să sape pământul în grădini, să smulga buruienele, spinii și palamidele; pe altele să are țarinele și să le semene, să păzească roadele; să pască cireada dobitoacelor și s-o apere de fiare, să taie și să aducă lemne; să facă tot lucrul casei ca niste robi. În timpul unei prigoane este torturat și înjunghiat peste tot cu cuțite. Cei bolnavi se ungeau cu sângele lui și se făceau sănătoși. După această mucenicie Sfântul Conon a mai trăit doi ani în cetatea Isauria.
