Sfântul Teofilact a ales viața monahală în momentul alegerii lui Tarasie ca patriarh al Constantinopolului. Sfântul Tarasie îl va unge pe Teofilact episcop în Nicomidia. El se va arăta celor din Nicomidia binefăcător al celor aflați în dureri, necazuri și nevoi. După moartea lui Tarasie, la conducerea imperiului a venit iconoclastul Leon. Sfântul Teofilact i-a cerut împăratului să păstreze credința creștină nealterată, inclusiv cinstirea sfintelor icoane, dar văzând că împăratul nesocotește adevărul, i-a prorocit: ,,O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică și mare, și nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!”. Din cauza acestor cuvinte, Sfântul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaun și alungat în exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani în cele mai mari lipsuri, necazuri și umilinte, și unde în cele din urmă și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Moaștele sale au fost aduse în Nicomidia, în biserica zidită de el, în vremea împărătesei Teodora și a patriarhului Metodie.
