Sfântul Apostol Toma, supranumit „Geamănul”, este unul din Sfinții Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. El este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 6 octombrie și împreună cu ceilalți apostoli pe 30 iunie la Soborul Slăviților și Drept-lăudaților Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Toma s-a născut în Pansada, un oraș galileean și a fost pescar. Auzind vestea cea bună a lui Iisus Hristos, el a lăsat totul în urma sa și l-a urmat pe Mântuitorul. Apare astfel în lista de Apostoli din Matei 10, 3 și Faptele Apostolilor 1, 13.
Sfântul Evanghelist Ioan povestește reacția ucenicilor, atunci când Mântuitorul le-a spus că se va întoarce în Iudeea: „Înțelinătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo?”. Toma însă le-a spus celorlalți ucenici: „Să mergem și noi și să murim cu El” (Ioan 11, 16). În conformitate cu Sfânta Scriptură, Sfântul Apostol Toma nu a crezut relatările celorlalți ucenici despre Învierea lui Iisus Hristos: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25).
În a opta zi de la Înviere, Domnul s-a arătat Apostolului Toma, aflat împreună cu ceilalți, și i-a arătat rănile sale. „Domnul meu și Dumnezeul meu”, a strigat Apostolul (Ioan 20,28). „Toma, fiind odată mai slab în credință față de ceilalți apostoli”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „prin Harul lui Dumnezeu, a trudit cu mai mult curaj, cu mai mult zel și fără odihnă decât toți ceilalți, astfel încât a propovăduit aproape peste tot pământul, netemându-se să ducă Cuvântul lui Dumnezeu popoarelor sălbatice”.
Unele icoane mai recente care descriu acest eveniment se numesc „Toma necredinciosul”. Acest lucru este incorect. În grecește, inscripția se citește „Atingerea lui Toma”. În slavonă se numește „Încredințarea lui Toma„. Când Sfântul Toma a pipăit rana de Viață dătătoare a Domnului, el nu a mai avut nici un fel de îndoială. În conformitate cu Tradiția Bisericii, Sfântul Apostol Toma a înființat Bisericile Creștine din Palestina, Mesopotamia, Parția, Etiopia și India.
El este cel care, prin Pronie Dumnezeiască, nu a ajuns odată cu Apostolii la Adormirea Maicii Domnului ci mai târziu. I-a rugat pe aceștia să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să poată să iși ia rămas bun de la ea; au găsit însă mormântul gol, căci Ea fusese luată cu trupul în Cer.
Propovăduirea Evangheliei i-a adus moarte de mucenic. Pentru că i-a convertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol a fost întemnițat, torturat, și în final, fiind străpuns cu cinci sulițe, el s-a dus la Domnul. O parte din moaștele Sfântului Apostol Toma sunt în India, în Ungaria și la Muntele Athos. Numele Apostolului Toma este asociat cu icoana arabă a Maicii Domnului (6 septembrie).
