Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creștină, ortodoxă, catolică si luterană (2 februarie). Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului Isus, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, „cu aceeași bucurie ca Paștele” (relatarea pelerinei Etheria). La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.
Conținutul sărbătorii se referă la prezentarea pruncului Isus în Templu: Lc 2, 22-40, după cum arată denumirea apuseană (de după 1960) a sărbătorii: „Prezentarea Domnului”. Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Anna. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică: Lev 12.
În prisma religiei creștine semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor. Hristul aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creștinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Isus Hristos. El a împlinit acest lucru pentru oameni, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea oamenilor prin întrupare și, deoarece El însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.
