Și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt vizate de declarația unică, dar situația lor este întrucâtva mai complexă decât a altor tipuri vizate de această declarație. Întâi de toate, când vorbim de venituri din drepturi de proprietate intelectuală în Codul fiscal ne referim la banii din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor, inclusiv la veniturile rezultate din crearea unor lucrări de artă monumentală, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații geografice, topografii pentru produse semiconductoare și altele asemenea. Primii care trebuie să aibă în vedere obligația de a depune declarația unică sunt cei care obțin astfel de venituri în sistem real, deci, cei care obțin independent aceste venituri. În schimb, obținerea veniturilor din drepturi de autor cu reținere la sursă duce la obligația de a depune declarația unică doar în anumite situații.
Potrivit Codului fiscal, termenul de depunere a declarației este 15 martie în fiecare an. Până la 15 martie trebuie plătite impozitul și contribuțiile datorate pentru veniturile obținute în anul precedent și tot până la acest termen trebuie depusă declarația unică și pentru estimările pentru anul curent. Cei de la Finanțe vin cu o prelungire a termenului de depunere a declarației pentru acest an și pentru plata dărilor fiscale pe anul precedent până la 31 iulie 2019.
Impozitul pentru aceste venituri
Impozitul pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuală este de 10%, potrivit Codului fiscal. Cu excepția celor care sunt scutiți prin lege de plata acestuia, toți cei care obțin astfel de venituri îl datorează (cu mențiunea că cei care obțin astfel de venituri cu reținere la sursă nu trebuie să facă niciun demers pentru plata lui, pentru că de asta se ocupă plătitorul de venit). Cei scutiți de la plata impozitului sunt persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, conform Codului. Dacă nu se reține impozitul la sursă, plătitorul nefiind obligat să facă asta, atunci el trebuie plătit prin declarația unică. Cota de 10% se aplică la un venit net care rezultă din scăderea unor cheltuieli forfetare de 40% din venitul brut.
Contribuțiile sociale
În cazul celor pentru care impozitul se reține la sursă, poate apărea obligația depunerii declarației unice pentru plata contribuțiilor la pensii și sănătate. Contribuția la sănătate este de 10%, dar nu se raportează la venitul net, ci la salariul minim brut. Cât despre contribuția la pensii, cota legală e de 25% și se aplică unui venit ales care nu poate fi mai mic decât salariul minim brut. Practic, la pensii se poate contribui și mai mult în fiecare lună, dar nu mai puțin decât contribuie cineva cu minimul pe economie.
Atunci când veniturile nete însumate de pe mai multe contracte sunt de cel puțin 12 salarii minime brute (24.960 de lei, în 2019), dar plafonul se depășește pe contractele însumate, nu la vreunul dintre ele, atunci contribuabilul e obligat să depună declarația unică și să plătească aceste contribuții. Cei care au mai multe astfel de contracte trebuie să analizeze mai întâi veniturile pe care le-ar obține pe fiecare astfel de contract, pentru că, dacă la vreunul dintre plătitori se estimează că pe 2019 veniturile nete ar fi peste acest prag impus de Codul fiscal, atunci unul dintre acești plătitori la care se depășește pragul va trebui desemnat cu sarcina achitării plății contribuțiilor sociale. Lămurirea ne este oferită de normele de aplicare a Codului fiscal. Într-o atare situație, nu există obligația de a depune declarația unică, pentru că plătitorul (desemnat) va achita contribuțiile pentru cel care obține venitul.
Desigur, e posibil și ca veniturile din drepturi de autor din mai multe contracte să nu depășească pragul de 22.800 de lei, dar să-l depășească adunate cu alte venituri ale contribuabililor (chirii, activități independente etc.). În atare situație, se va datora și CAS, și CASS, dar raportat la aceste venituri însumate, nu pentru fiecare categorie de venit în parte.
Important! Cei care obțin venituri din proprietate intelectuală și sunt pensionari sau salariați nu au obligația de a plăti CAS și CASS.
