Sâmbăta lui Lazăr, în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Catolice Orientale, care urmează ritul bizantin, este cu o zi înainte de Duminica Floriilor și este liturgic legată de aceasta. Sărbătoarea celebrează învierea lui Lazăr din Betania, a cărui poveste se găsește în Noul Testament Evanghelia lui Ioan (Ioan 11:1-45). Este prima zi a Săptămânii Mari. Această zi reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus.
Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului. Iisus era departe de Betania, într-un ţinut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri şi îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala lui Lazăr, scrie jurnalspiritual.eu. Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr. În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere.
Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!”. La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr. Ea auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!
Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească. El le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieşi afară!”. Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. Minunea a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare în rândul celor prezenţi. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit. Atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat.
