Așezată în partea central-nordică a județului Buzău, în Subcarpații de Curbură, comuna Bozioru este formată din satele: Bozioru – reședința, Buduile, Fișici, Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăeni, Ulmet și Văvălucile.
Comuna Bozioru are un potențial turistic fabulos. Până în 1989, principalele puncte turistice vizitate erau microstațiunea balneoclimaterică de la Fișici și vestigiile rupestre de la Nucu-Aluniș.
Pe teritoriul comunei Bozioru există două obiective clasificate ca monumente istorice de interes național, ambele din categoria monumentelor de arhitectură.
Unul îl constituie schiturile rupestre din Munții Bozioru, din zona satului Nucu, cu 12 puncte: Fundătura, Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Fundul Peșterii, Văgăuna I, Văgăuna II, Piatra Îngăurită, Piatra lui Iosif, Peștera lui Dionisie, Piatra șoimului I, Piatra Șoimului II.
Celălalt este reprezentat de fosta mănăstire Găvanele, din satul cu același nume, cuprinzând clopotnița și biserica Adormirea Maicii Domnului, construite în anul 1803.
Pe lângă acestea, mai găsim și alte monumente istorice de interes local: șase monumente de arhitectură și trei situri arheologice. Două situri se găsesc în satul Bozioru: unul, în punctul ,, La Biserică ” cuprinde o așezare și o necropolă aparținând Culturii Monteoru ( mileniile III-II î.e.n. , Epoca Bronzului ) și o așezare și o necropolă, medievale ( sec. XIII- XVIII ).
Celălalt sit archeologic, aflat în spatele școlii din sat, cuprind o așezare și o necropolă, din perioada Halstatt târzie.
Cel de-al treilea sit arheologic îl găsim în zona ,, Izvorul Murătoarea – Dealul Tocitorilor – Grădinile Mari ”, din Scăeni și cuprinde patru așezări din perioada mileniilor III-II î.e.n., una din perioada Latene ( sec. V î.e.n. – sec. I e.n.), două din mileniul I e.n. ( perioada migrațiilor ) și una din sec. XVIII.
Monumentele de arhitectură sunt: Biserica Sfinții Voievozi, cu clopotniță ( 1784 ), din satul Bozioru, Biserica Nașterea Maicii Domnului, cu clopotniță (sec. XVIII), din zona Bozioru de Sus, Casa Nicolai State ( 1923 ), casa Mîncu și Casa Stere Blăjel
( ambele din 1924 ), biserica din lemn Schimbarea la Față și Sfântul Nicolae (1832), din Văvălucile.
Vestigiile rupestre de la Nucu-Aluniș, cuprind: Peștera, Scaunele lui Negru Vodă, Peștera lui Dionisie Torcătorul, Bisericuța lui Iosif.
Peștera a fost folosită ca locuință și lăcaș cu funcții magico-religioase, în preistorie. Pereții, (adevărată arhivă istorică și de artă ), redau imagini de arme și semne specifice artei rupestre, din țară și străinătate.
Scaunele lui Negru Vodă se află la o distanță de 50 m de Peșteră. În spatele acestora se află Peștera Mică, care nu prezintă urme de locuire.
Peștera lui Dionisie Torcătorul, este un adăpost din perioada sec. III-IV, amenajată ca o chilie, cu lăcașuri pentru fixat patul, masa și un război de țesut vertical.
Bisericuța lui Iosif este cea mai mare dintre bisericuțele de la Nucu, compartimentată în două încăperi, cea de-a doua având altarul spre nord și un lăcaș pentru icoană ( sec. III-IV ).
Comuna Bozioru găzduiește și alte puncte de interes:
Sarea Pinului, zonă în care s-a descoperit un depozit de sare naturală.
Resturi de cărămidă și dărâmături din biserica de zid a Mânăstirii Pinu, atestată în sec. XVI, ctitorită de Matei Basarab.
Biserica din Pinu, construită în 1872, păstrează din fostul schit masa altarului și un stâlp de piatră sculptată.
Biserica Sf. Voievozi din Satul Râu, inclusă pe lista patrimoniului cultural national, datează din anul 1784 și reprezintă certificatul de naștere a satului.
Babele de la Ulmet, formațiune de 3-4 stânci, în formă de ciuperci ( dintre care două sunt îngemănate), se aseamănă cu Babele din Bucegi.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Bozioru de Sus, vechi monument istoric, ridicată initial în 1595, lângă ea, construindu-se alta, la anul 1700. Este cea mai veche formă a bisericii de lemn, predominantă în România.
Biserica Sf. Nicolae din Satul Văvălugi, monument istoric, construită în 1814 cu sprijinul călugărilor de la Găvanele, arsă în 1821 și refăcută în 1832 de către credincioși.
Biserica de lemn a fostei Mănăstiri Găvanele, azi, biserică de mir, a fost atestată la începutul sec. XVII, iar în 1741 boierii Greceni au închinat-o Episcopiei Buzăului. În 1789 s-a construit o biserică de zid, care, în 1802 a pierit în urma unui cutremur. Biserica din ziua de astăzi este pictată în stil bizantin, cu influențe răsăritene, de o mare valoare.
Peșterile și grotele naturale de la Ruginoasa au fost amenajate ca locuințe primitive și folosite ca refugiu în Evul Mediu.
Cele două ruine ale Agatonului: Agatonul Vechi sau Dărâmătura și Agatonul Nous au Bisericuța. Bisericuța a fost săpată în sec. XIII, conform spuselor arheologilor.
Crucea Spătarului, o cruce masivă din piatră de Ciuta, aflată la 980 m altitudine.
De aici se poate vedea vârful Penteleului ( 1772 m ).
Vestigiile de pe Piatra Șoimului, reprezintă un altar de rugă spre soare, ( sec. IV d.H. ) o chilie de sihastru.
Biserica din lemn din Vornici. Biserica Schitului Vornici a fost mutată în sat la începutul sec. XIX, păstrează icoane pe lemn foarte valoroase.
