Într-o perioadă măcinată de diferențe rasiale, Miss Daisy găsește puterea de a concentra întreaga esență într-o singură replică.
“Miss Daisy şi şoferul ei” cu Maia Morgenstern în rolul principal este povestea unei doamne din înalta societate care trebuie să învingă prejudecăţile rasiale, dar şi trecerea timpului.
După ce-a mai distrus o altă maşină nou nouţă, Miss Daisy, văduva unui fabricant evreu bogat, e forţată de fiul ei, Boolie, să renunţe la şofat. Boolie îi angajează un şofer negru, pe flegmaticul şi înţeleptul Hoke. La început, relaţiile dintre cei doi sunt tensionate, Miss Daisy având întreaga aroganţă a poziţiei ei sociale, o serie de prejudecăţi, precum şi o limbă ascuţită. Dar, cu timpul, confruntându-se şi cu problemele segregării şi antisemitismului, situaţia se schimbă, iar cei doi se apropie unul de altul…
“Dincolo de o poveste poetică şi comică despre prietenie şi toleranţă – spune regizorul Claudiu Goga – Driving Miss Daisy este pe de-o parte un eseu (pe alocuri crud) despre ceea ce Tolstoi numea “marea surpriză a vieţii” – bătrâneţea, iar pe de altă parte o meditaţie asupra călătoriei noastre prin viaţă, o călătorie dificilă şi imprevizibilă până la capăt pentru că, nu-i aşa?, viaţa e cea care nu are limite, nu moartea.”
Piesa începe frumos, într-un décor de Ştefania Cenean, simplu şi minimalist care parcă ne întoarce înapoi în anii 1800. Povestea este despre Miss Daisy o “cucoană” evreică de 70 de ani, putred de bogată, rasistă şi extrem de sarcastică şi acidă, care prin unele circumstanţe este obligată să-şi angajeze un şofer. Unul negru.
Acţiunea are loc în secolul XIX, în Sudul Statelor Unite unde problemele rasiale erau marcante, atunci când negrii nu aveau voie să intre în toaletele publice sau erau vânaţi de organizaţia teroristă Ku-Klux-Klan.
Boolie, un afacerist notoriu, îi face faţă foarte greu mamei sale, care cu limba sa ascuţită reuşeşte să atingă pe oricine. Ceea ce o intrigă pe miss Daisy este că tradiţiile evreieşti se pierd cu trecerea timpului şi că modernismul şi Moş-Crăciunul pun stăpânire pe datinile israelite.
Pe de altă parte, un şofer negru este foarte greu de suportat, însă cu timpul barierele rasiale se depăşesc şi se ajunge la o apropiere firească. Momentele dintre cei doi sunt cele mai savuroase datorită dialogului, dar şi datorită jocului actorilor care este impresionant.
Din nefericire anii trec şi miss Daisy se degradează pur şi simplu sub ochii spectatorului. Din doamna dreaptă, demnă şi plină de umor fin ajunge o bătrână cocoşată şi peste ani o bătrână nebună internată la azil. Senectutea îşi spune cuvântul şi acest proces îngrozeşte spectatorul. Dacă la începutul piesei am râs în hohote spre final am amuţit, când Maia Morgenstern reuşeşte să pătrundă prin scutul impus de distanţă şi spaţiu direct în sufletele spectatorilor.
Alfred Uhry, autorul piesei “Driving Miss Daisy”, a fost distins cu premiul Pulitzer pentru dramaturgie. (text prezentare: Unica.ro)
Spectacolul este programat pentru 16 noiembrie, începând cu ora 20.00, la Sala Maximilian a Casei de Cultură a Sindicatelor.
Biletele sunt disponibile online, pe iabilet.ro, în curând se vor găsi și offline, la Casieria Casei de Cultură.
