
Comuna Săhăteni se află la poalele Dealurilor Istriței (care încep în extremitatea nordică a comunei), în zona de câmpie piemontană. Satele Săhăteni (reședința comunei) și Istrița de Jos se află în partea de nord, pe DN1B (E577), drum național european ce leagă orașele Ploiești și Buzău. Satele Găgeni și Vintileanca se află mai înspre sud, mai adânc în zona de câmpie, ultimul fiind plasat în extremitatea sudică a comunei. Patru obiective din comuna Săhăteni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice și două — ca monumente de arhitectură.
Situl arheologic de la Istrița de Jos, aflat în luncă, „la movilă”, cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor, aparținând culturii Cerneahov din secolul al IV-lea, precum și o așezare medievală din secolele al XVI-lea–al XVII-lea și o necropolă din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea. Situl de la Săhăteni cuprinde, în mai multe locații, o așezare și o necropolă din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), două așezări din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), o necropolă din Epoca Fierului (mileniul I î.e.n.), o așezare medievală timpurie aparținând culturii Dridu (secolul al IX-lea), o altă necropolă medievală mijlocie (secolele al XIII-lea–al XV-lea) și o așezare medievală târzie din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea. Cele două monumente de arhitectură sunt conacul Gheorghe D. Hariton (1930), aflat în satul Săhăteni și pepiniera Istrița (sfârșitul secolului al XIX-lea), aflată la est de satul Săhăteni, pe marginea șoselei către Buzău.
