Se spunea că are o forţă egală cu a soarelui şi de asta românii au botezat-o “Chelidonium”, “darul cerului”, iar vracii o culegeau numai în crucea zilei, când soarele era în zodia Leului.
Rostopasca (nume ştiinţific Chelidonium majus L.), cunoscută şi sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariţă, este o plantă erbacee uşor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifica.
Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înfloreşte din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.
Rostopască este recomandată că remediu în peste 150 de afecţiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecţiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Preparatele pe baza de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regeneranta, cicatrizantă, antitumorală.
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Indicaţii terapeutice:
Conţine alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuşi care o recomandă în tratamentul afecţiunilor. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute şi cronice. Rostopască poate fi un bun remediu şi în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor? De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpină, frunzele şi florile. Înfloreşte din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite.
Rostopască este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Iată câteva dintre numeroasele afecţiuni în care se foloseşte rostopască:
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 linguriţe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite substanţe conttnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români, conduşi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepţionale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, câte un vârf de cuţit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 şi 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficientă greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient şi pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia şi dispepsia – conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient că rostopască în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriţă de tinctura de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzaţia de greaţă, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice şi de bilă, elimina starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se ţin cure de câte 3 săptămâni.
Migrenă biliară, migrenă în general – se ia o linguriţă rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puţin de o ora, bilă este drenată, durerile de cap şi senzaţia de greaţă dispar, la fel că şi sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumina şi la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap şi celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatită– iată o reţeta care face adevărate minuni în această afecţiune periculoasă şi greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată şi mărunţită se opăresc cu un litru de apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălţuit (extractul nu trebuie să între în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora şase seară şi să se strecoare la şase dimineaţă, când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) şi se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din ora în ora, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
• Utilă în tratamentul leucemiei
Rostopască mai e bună şi în tratarea cataractei. Se ia o frunză proaspătă, se spală, iar codiţă fragedă se zdrobeşte între degete. Zeamă obţinută se pune cu degetul pe colţurile ochilor ţinuţi închişi. Pentru dezintoxicarea generală a organismului, se recomandă clismă cu infuzie de rostopască: se clocotesc 2 l de apă distilată într-un vas de 3 l, se pun două linguri de rostopască şi se infuzează 2 minute. Se lasă 10 minute acoperit cu capac. Dar rostopască este recunoscută pentru proprietăţile ei tămăduitoare în cancere, unele medicamente având în compoziţia lor şi această plantă. Astfel pentru leucemie, se recomandă băi cu cimbru şi rostopască: se fierb 100 g cimbru şi 100 g rostopască în 10 l apă, timp de 1/2 ora. Ceaiul rezultat se adaugă în apă de baie. Nivelul apei din cadă trebuie să fie până imediat deasupra rinichilor (se stă în cadă în şezut). Baia durează 20 de minute. Se fac 4-6 băi consecutive, pauză apoi 2-3 zile.
• Stopează dezvoltarea tumorilor
În tratamentul fibromului uterin şi al cervicitei, se foloseşte infuzia de rostopască cu care se fac spălături. Acestea ajută şi în tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin, infecţiilor cu candida, chlamydia. Tumorile benigne şi maligne se tratează cu cataplasme cu rostopască, timp de minimum 49 de zile. Rostopască opreşte dezvoltarea tumorilor şi, în timp, determina chiar retragerea lor. Eficientă să creşte dacă în cataplasme este combinată în proporţii egale cu rădăcina de tătăneasă. După cum vedeţi, rostopască este o plantă fără egal.
• Prietena ficatului sănătos
Ce boli vindecă rostopască? în primul rând, e folosită în tratamentul hepatitei şi a oricăror boli de ficat. Rezultatele cele mai spectaculoase în tratamentul hepatitei A şi B se obţin prin asocierea cu alte două plante cu efecte deosebite asupra ficatului: turiţă mare şi sunătoarea. Se recomandă sub formă de infuzii, jumătate de litru pe zi, cîte un pahar la două ore. în tratamentul cirozei hepatice, se foloseşte un amestec de tincturi de rostopască, armurariu şi pedicuta, în proporţii egale. Se ia o linguriţă din acest amestec de tincturi, diluată în jumătate de pahar de apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum 6 luni, perioada în care nu se consumă alcool, tutun, carne, margarină, prăjeli, alimente conservate. în caz de dischinezie biliară, se face un amestec din 1/2 lingură tinctura de rostopască, 1/2 lingură tinctura de anghinare, o lingură tinctura de sovârf şi 1/2 litru de apă. Se ia jumătate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora înainte de masă.
Patru reţete de preparare a rostopascăi:
1. Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu râşnită electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioada de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriţă (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, câte 50-100 de picături, diluate în puţină apă.
3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar plantă rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte mai ales extern, sub formă de comprese, gargară şi băi.
4. Cataplasmă cu rostopască
O mâna de frunze mărunţite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr.C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acţioneze vreme de o oră.
Surse selective: www.frunză-verde.ro , ro.wikipedia.org , www.clicksanatate.ro , www.dcnews.ro , sites.google.com , /www.formulă-aş.ro
Acest articol este pur informativ şi nu înlocuieşte sfatul medical de specialitate.
