Păpădia, folosită de mii de ani pentru atenuarea multor suferinţe, este plină de vitamine, minerale şi alte substanţe chimice naturale. Este una dintre primele plante care apar primăvara, oriunde este verdeaţă şi o putem găsi până la sfârşitul toamnei. Rădăcina şi frunzele sunt bogate în fructoză şi insulină, conţin principii active, acizi fenolici şi steroli.
Frunzele au în compoziţie şi flavonoide, săruri de potasiu şi cumarine. În scop terapeutic, de la păpădie se folosesc frunzele care conţin vitaminele A, B, C, D şi H, luteina, betacaroten, elemente care ajută la pierderea în greutate. Păpădia nu are miros, însă are gustul amar, din cauza taraxacinei, prezentă şi în frunze. Cei care au studiat-o spun că păpădia îmbunătăţeşte funcţiile hepatice şi ajută la vindecarea bolilor de ficat în diferite forme şi stadii, dar şi a vezicii biliare. Este un diuretic puternic, curăţă sângele şi sistemul digestiv, elimină metalele grele din ţesuturi şi ajută la dizolvarea pietrelor de la rinichi. De asemenea, este buna de leac şi când suferi de constipaţie.
Perioada cea mai bună pentru a recolta păpădia este doar acum, primăvara, până către mijlocul lunii mai, dincolo de această perioadă, păpădia devine foarte amară, greu de consumat şi neindicată în alimentaţie. Cei mai inventivi în ceea ce priveşte alimentaţia pot folosi păpădia în diferite salate, în stare proaspătă, în diferite combinaţii cu alte legume pentru a atenua gustul specific amărui.
Ca şi cartofii, păpădiile conţin foarte mult potasiu iar acesta ajută la reglarea tensiunii arteriale. Bolnavii care au avut hepatită, consumând păpădie au regenerat celulele bolnave ale ficatului. Ca orice frunză verde, este un diuretic foarte bun, dar şi un ajutor esenţial în descompunerea grăsimilor care ajung în stomac. Aşa cum o pată de ulei de pe mâini sau haine se duce cu benzină sau cu alcool, tot aşa şi depunerile de grăsime de pe vase, artere şi alte părţi interioare ale corpului se dizolvă în contact cu păpădia sau, mai bine zis, cu mineralele şi vitaminele pe care le conţine.
Ceaiul de frunze de păpădie reduce simţitor stresul şi tratează inflamaţia ficatului. O cură de 10 – 14 zile, cu frunze puse în salată, cu tulpini, pot detoxifia ficatul mult mai repede decât orice alt detoxifiant găsit în farmacii. Consumat frecvent, în cazul descoperirii celulelor canceroase s-a observat înjumătăţirea lor. Este demonstrat medical ca ceaiul de rădăcina de păpădie a distrus celule afectate de leucemie.
Totodată, tulpinile de păpădie ajută la revitalizarea celor veşnic obosiţi şi bolnăvicioşi. Aceste tulpini odată ajunse în stomac, îmbunătăţesc sucul gastric al stomacului, curăţându- l de substanţele care se depun de-a lungul timpului şi care îngreunează buna funcţionare. Tot aceste tulpini consumate pe o perioada de 30 – 40 zile, acum, primăvara, când sunt fragede şi zemoase, sunt un remediu invizibil pentru cei care suferă de artrită şi reumatism.
Trebuie menţionat faptul că păpădia nu trebuie consumată pentru a îmbunătăţi secreţia biliară fără recomandarea unui medic, pentru că problema poate fi de fapt un blocaj sever al căilor biliare, afecţiune pentru care păpădia este contraindicată. Sucul care se găseşte în tulpini poate provoca celor sensibili alergii. De asemenea, cei care au probleme de retenţie de apă trebuie să consulte un medic înainte de a utiliza aceasta plantă pentru a verifica nivelul de potasiu.
Rădăcinile de păpădie, spălate şi fierte în ceai au efect diuretic, eliminând constipaţia, transpiraţia abundentă, ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi şi ceea ce este cel mai important subţiază sângele.
Ceaiul din frunze de păpădie este un foarte bun detoxifiant natural, scade tensiunea arterială natural fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii. Adăugată cafelei obişnuite păpădia poate să-i îmbunătăţească acesteia parfumul.
Păpădiile sunt o bună ocazie de relaxare, dar şi de eliminare a toxinelor, pielea fiind unul din filtrele de dezintoxicare ale organismului. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată din 300 g de păpădie uscată şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de două – trei ori pe săptămână.
Extern, se pot aplica cataplasme (prin zdrobirea frunzelor) pentru ameliorarea eczemelor, psoriazisului, arsurilor infectate.
