Munca sfințește locul și înnobilează omul, se zice. Însă, de când cu venitul minim garantat acordat anumitor cetățeni „nevoiași” – cu deplină putere de muncă, dar fără nicio dorință de angajare, mulți întreprinzători au început să resimtă o lipsă drastică de resurse umane, pentru activități necalificate. Nu mai ai cu cine culege roadele pământului, nu mai ai pe cine tocmi să-ți sape o grădină. Sau pe cine angaja la o stână. Munca „cu ziua” a devenit demodată? Greu de crezut! Pe vremea colectivizării, s-a lansat zicala că „munca e pentru tractoare”. Astăzi, când prognozele sugerează că, peste doar două decenii, mai mult de jumătate dintre oameni riscă să rămână fără locuri de muncă din pricina dezvoltării inteligenței artificiale, se resimte, în România, o mare nevoie de zilieri, pentru desfășurarea unor activități necalificate, ocazionale.
Par să fie, totuși, departe acele zile în care feluriții roboți vor forfoti prin viile românilor, într-o organizare desăvârșită, culegând cu repeziciune strugurii. Sau în care sistemele înzestrate cu inteligență artificială le vor purta de grijă turmelor de mioare, pe plaiurile carpatine. Deocamdată, e nevoie de zilieri, în număr mare și în numeroase domenii. Legea aplicabilă în această materie a fost supusă modificării și completării, pentru înlesnirea accesului persoanelor interesate la „munca zilieră”. În „Monitorul Oficial” 313/2018 a fost publicată Legea 86/2018 pentru modificarea și completarea Legii 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de către zilileri.
Exceptându-i pe acei zilieri care desfășoară activități în domeniul creșterii animalelor în sistem extensiv prin pășunatul de sezon al ovinelor, bovinelor, cabalinelor, activități sezoniere în cadrul grădinilor botanice din subordinea universităților acreditate, precum și în domeniul viticol, niciun zilier nu poate să presteze, pentru același beneficiar, activități pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic. Potrivit recentelor știri juridice, perioada de activitate pentru un singur beneficiar nu poate depăși 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, în cazul acelor zilieri ce prestează activități în domeniul creșterii animalelor în sistem extensiv – prin pășunatul sezonier al oilor, cailor și bovinelor, activități sezoniere în grădinile botanice din subordinea universităților acreditate sau în domeniul viticol.
Mai multe activități realizabile cu zilieri
Recentul act normativ a adus, la capitolul noutăți legislative, și o creștere a numărului de activități ce pot fi realizate prin munca zilierilor. Munca necalificată cu caracter ocazional se poate presta, de acum, și în alte domenii prevăzute în Clasificarea activităților din economia națională, cum ar fi: hoteluri și alte facilități de cazare, facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată – tabere de copii (organizate de Ministerul Tineretului și Sportului, direct sau prin unitățile din subordine), restaurante, anumite activități de alimentație, baruri și alte activități de servire a băuturilor.
Activitatea de intermediere
Prin recentul act normativ s-au introdus prevederi legate de intermedierea între cererea și oferta de muncă zilieră, aceasta fiind definită drept activitatea prin care se realizează punerea în legătură a beneficiarilor muncii cu zilierii, în vederea stabilirii raporturilor de muncă. Pe teritoriul țării noastre, activitatea de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră se va efectua de către agențiile de intermediere, în temeiul cererilor formulate de persoanele care doresc să desfășoare activități ca zilieri, precum și a solicitărilor formulate de persoanele ce doresc să beneficieze de munca acestora. Aceste entități economice trebuie acreditate potrivit unor criterii și unei proceduri, aprobate prin hotărâre a guvernului.
Pot exista, ca tipuri de agenții de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră, atât societăți constituite pe teritoriul românesc potrivit prevederilor Legii societăților (31/1990), cât și societăți înființate în alte state UE sau țări ce aparțin spațiului economic european (SEE). Societățile străine fie pot activa „cu caracter permanent” în România, fie pot „presta transfrontalier” asemenea servicii, ocazional sau temporar.
Acele societăți înființate în alte state membre ale UE sau în SEE, pentru care n-a fost necesară obținerea unei acreditări/autorizări în statul de origine, în vederea prestării de servicii de intermediere a muncii – nefiind supuse unor condiții de acreditare/autorizare, în cazul prestării de activități de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră în România vor trebui să se supună acreditării aidoma societăților din România, sub aceleași condiții stabilite prin hotărâre a guvernului.
Există și o excepție de la regula de mai sus: cazul societăților care urmăresc să presteze transfrontalier astfel de servicii pe teritoriul românesc, ocazional sau temporar. Ele trebuie să se supună unei proceduri de notificare.
O altă excepție de la regula celor 90 de zile
După cum s-a arătat deja, în genere, niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic. Totuși, cu titlu de excepție, zilierii care ocupă un loc de muncă ca urmare a intermedierii efectuate de către o agenție acreditată potrivit noului act normativ pot presta activități pe o perioadă de cel mult 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, pentru același beneficiar.
Trebuie specificat că agențiile de intermediere nu au dreptul de a percepe nicio taxă de la acele persoane fizice ce intenționează să lucreze ca zilieri, în schimbul demersurilor efectuate pentru recrutarea lor de către beneficiar, în sensul efectuării unor activități.
Noi contravenții și sancțiuni
Atenție! Orice faptă care implică furnizarea de servicii de intermediere între cererea și oferta de muncă zilieră, în absența acreditării sau notificării efectuate în condițiile legii, constituie contravenție și va fi sancționată sever, cu amenzi al căror cuantum va fi cuprins între 5000 și 10000 de lei.
Reprezintă contravenție și fapta de necomunicare a informațiilor, dar și neprezentarea înscrisurilor sau altor documente pe care le-au cerut agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, în condițiile în care se referă la controlul aflat în desfășurare. Nici pentru această faptă amenzile nu sunt neglijabile, cuantumul lor variind între 3000 și 5000 lei.
