Cuplul care este interesat să recurgă la adopția copiilor în România trebuie să cunoscă mai întâi care este procedura unui astfel de demers și în al doilea rând să afle criteriile ce vor fi luate în considerare. Există persoane care sunt excluse din start, şi alte care vor avea prioritate.
Nu pot adopta copii:
- persoanele care au fost condamnate definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
- persoana/familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti;
- persoanele care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute anterior;
- persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi persoanele cu boli psihice şi handicap mintal;
- persoanele care nu au obţinut atestatul de persoană/familie aptă pentru adopţie.
Pe de altă parte, au prioritate la adopţia copilului:
- rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
- persoana/familia alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie o perioadă de minimum 6 luni;
- persoanele/familiile care au adoptat fraţi ai copilului sau se află în procedură de adopție cu un frate al acestuia.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie mai precizează faptul că pot adopta copii atât familiile, cât şi persoana singură (necăsătorită) care obţin atestatul de familie/persoană aptă să adopte. În cazul soților legea română permite, pe lângă adopția de către familia atestată, și adopția de către unul dintre soți, caz în care celălalt soț (pe lângă consimțământul la adopție) va da și o declarație privind motivele neasocierii la cererea de adopție. Pot adopta şi persoanele de sex opus care trăiesc într-o relaţie stabilă şi convieţuiesc cu părintele (necăsătorit) al copilului adoptat, dacă noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
