În decembrie 2015, Senatul a adoptat un proiect de act normativ care prevedea că nu vor mai fi considerate titluri executorii contractele de credit încheiate cu instituţiile financiare nebancare (IFN-uri), însă deputaţii n-au fost de acord cu acest lucru şi au dat un vot decisiv de respingere. În eventualitatea în care această modificare s-ar fi aplicat, executarea silită a contractelor încheiate cu IFN-urile ar fi devenit mai dificilă, scrie avocatnet.ro.
Propunerea legislativă pentru abrogarea art. 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare a trecut de Senat în decembrie 2015, iar de curând a fost respinsă definitiv de Camera Deputaţilor (Forul decizional). Cu alte cuvinte, proiectul nu va ajunge să se aplice efectiv.
Prin intermediul proiectului se propunea eliminarea prevederii legislative potrivit căreia „contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale (ipoteca şi gajul – n. red.) şi personale (fideiusiunea, garanţiile autonome şi alte garanţii anume prevăzute de lege – n. red.) afectate garantării creditului constituie titluri executorii„. Prin urmare, aceste contracte şi garanţiile de garantare urmau să nu mai fie considerate titluri executorii. Totodată, urma să dispară şi dispoziţia ce stabileşte că garanţiile de garantare a creditelor, constituite în favoarea IFN-ului, conferă instituţiei prioritate faţă de terţii ale căror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate.
Deputaţii au motivat respingerea inițiativei legislative prin faptul că aceasta nu-şi are rostul, din moment ce Codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a contesta titlul de executare. Din moment ce deputații au dat un vot de respingere definitivă, documentul şi-a încetat parcursul legislativ şi nu se va putea aplica.
Casele de amanet şi cele de ajutor reciproc tot IFN-uri sunt
Instituţiile financiare nebancare sunt, conform Legii nr. 93/2009, entităţi ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional. Acestea sunt constituite ca societăţi pe acţiuni, însă pot fi şi case de amanet sau case de ajutor reciproc.
IFN-urile pot desfăşura, în baza legii, următoarele activităţi de creditare:
- acordare de credite (credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare etc.);
- leasing financiar;
- emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare;
- acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
- acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc;
- alte forme de finanţare de natura creditului.
IFN-urile au voie, în desfăşurarea activităţii de creditare, să emită şi să administreze carduri de credit pentru clienţi şi să desfăşoare activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea.
Atenţie! În denumire, în antet sau în alte atribute de identificare, IFN-urilor le este interzisă folosirea cuvintelor şi expresiilor ce pot induce în eroare cu privire la statutul sau activităţile şi operaţiunile pe care le desfăşoară.
Cum se pot proteja consumatorii de condiţiile abuzive impuse de IFN-uri
Consumatorii care încheie contracte de credit cu instituţiile financiare nebancare au la dispoziţie, în momentul de faţă, două posibilităţi de a reclama clauzele abuzive, a afirmat avocatul de la Nicolescu Attorneys at Law.
„Una dintre acestea constă în formularea şi înregistrarea unei sesizări la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, instituţie competentă să controleze respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, să constate contravenţii şi să dispună măsuri de limitare a consecinţelor prestării unor servicii care nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale din domeniile sale de activitate, să aplice sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege sau să sesizeze organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale”, a lămurit Bogdan Petre Ilie.
În ceea ce priveşte a doua posibilitate, aceasta constă în solicitarea instanţelor de judecată să sesizeze caracterul abuziv al anumitor clauze din contractele de credit încheiate cu IFN-urile.
„Sediul materiei îl constitutie Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, care reprezintă actul normativ în virtutea căruia consumatorii pot solicita constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze din cuprinsul contractelor de credit, consecinţa directă a constatării unei astfel de clauze fiind anularea ei. În prezent, există o practică bine conturată în sensul constatării ca abuzive a diverselor clauze din contractele de credit, cu privire la comisionul de administrare, comisionul de risc, dar şi cu privire la dobânda şi modalitatea de calcul a acesteia”, a punctat specialistul.
