În fața unei îmbătrâniri demografice și a unei piețe de muncă în continuă dezvoltare și transformare, populațiile viitoare din statele membre ale Uniunii Europene (UE) vor trebui să devină din ce în ce mai adaptabile. La nivelul UE există griji cu privire la cum vor fi capabili salariații (din ce în ce mai puțini) să susțină o populație din ce în ce mai mare de pensionari. Există implicații profunde asupra nevoilor pe care societățile din viitor le vor avea relativ la populația activă, iar studiul desfășurat de CE tocmai asta și-a propus să afle: cât de profunde sunt, de fapt, implicațiile și care ar fi niște potențiale soluții la această problemă.
Studiul arată, potrivit avocatnet.ro, că în următorii 40 de ani, UE se va confrunta cu o populație de pensionari mult mai mare decât numărul muncitorilor care să îi susțină. Acest efect este produs de o îmbătrânire constantă a populației, combinată cu un nivel redus al natalității în toate țările Uniunii Europene. Pentru a putea ajunge la niște soluții, cercetătorii au simulat mai multe direcții în care ar putea merge societatea europeană în următorii ani. Astfel, au simulat o creștere mai mare a nivelului de imigranți, integrarea pe piața muncii a tuturor persoanelor apte și o educație mai adaptată și mai sănătoasă, în special pentru femei.
Migrația în spațiul UE și angajarea celor în vârstă
În ceea ce privește numărul de imigranți, este important de precizat că există imigranți din interiorul spațiului UE și din afara lui. Imigranții din spațiul UE sunt acei oameni care pleacă dintr-un stat membru și se stabilesc într-un alt stat membru, iar cei din afara spațiului UE sunt oamenii care vin din afara Uniunii (fie din motive de război, fie din cauza lipsurilor pe care le au în propria țară etc.) și se stabilesc în țările din Uniune, în general în țările vestice și nordice.
Studiul a demonstrat că, deși numărul populației active ar crește, până în 2060 imigranții vor ajunge și ei la vârsta pensionării, drept pentru care migrația populației atât în interiorul spațiului european, cât și din afara lui nu reprezintă o soluție pe termen lung. Cu toate că imigranții tind să fie mai tineri, în medie, decât nativii țării în care se stabilesc, efectul pozitiv asupra pieței muncii ar fi unul de scurtă durată, în parte pentru că rata de participare în câmpul muncii a imigranților este mai scăzută decât cea a nativilor (acest lucru este adevărat în special în ceea ce privește femeile imigrante).
O altă variabilă socio-economică măsurată de cercetătorii CE a fost aceea a integrării pe piața muncii a tuturor persoanelor apte. Teoria spune că dacă vor munci toți cei care pot, atunci numărul de persoane active ajunge mai apropiat de cel al persoanelor pensionate. Un exemplu concret folosit de autorii studiului a fost Suedia, unde deja s-a implementat un sistem care oferă multe beneficii angajaților, stimulând astfel ocuparea forței de muncă.
Totodată, speranța de viață în UE a crescut la 81 de ani (cu nouă ani mai mare decât la nivel global) și se preconizează că vârsta va crește cu doi ani în următorul deceniu. Acest trend înseamnă că, până în 2060, mai mult de 30% din populația UE (față de 19%, cum este cazul în prezent) se va situa peste vârsta de 65 de ani. Din acest motiv, cercetătorii propun ca legiuitorii să ia în calcul, în viitor, și o creștere a vârstei de pensionare.
