
- au un grad ridicat de risc asupra integrității fizice, sănătății sau vieții personalului implicat;
- au un grad ridicat de complexitate și dificultate;
- presupun intervenția specializată în funcție de nivelul de urgență și/sau gravitate al situației/evenimentului;
- în situații de catastrofe, calamităţi, tulburări de amploare ale ordinii şi siguranţei publice ori alte asemenea evenimente, la creșterea capacității operaționale a unității.
Regula de bază rămâne compensarea cu ore libere plătite, iar atunci când acest lucru nu este posibil din cauza deficitului de personal, munca suplimentară va fi remunerată. Munca suplimentară se dispune de şeful ierarhic, în scris, fără a se putea depăşi 180 de ore anual. În cazuri cu totul deosebite, se poate aproba prestarea muncii suplimentare peste plafonul de 180 de ore anual, dar nu mai mult de 360 de ore anual, în baza unui raport nominal întocmit de șeful ierarhic.
Șefii unităților care au calitatea de ordonatori de credite analizează la începutul fiecărei luni situația orelor suplimentare în vederea încadrării în fondurile bugetare alocate pentru plata acestei munci, respectiv în limita de 3% din suma soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă.

