Fermierii şi ceilalţi proprietari de animale trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi zăpezii; asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ şi calitativ; existenţa stocurilor de apă şi furaje; de asemenea, este recomandabil ca, agenţii economici să coopereze în vederea asigurării furajelor; verificarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare şi de furajare; se va acorda o deosebită atenţie în mod special instalaţiei de adăpare având în vedere riscul de îngheţ al acesteia; verificarea disponibilităţii echipamentelor de rezervă, în principal a generatoarelor de energie electrică.
La orice modificare suspectă a stării de sănătate şi bunăstare a animalelor precum şi la aparitia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia ca pe lângă măsurile enumerate mai sus, să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate a animalelor din localitatea respectivă. Totodată consiliile locale şi fermierii trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere. Conform prevederilor Legii nr. 227 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, consiile locale au obligaţia ca în adăposturile destinate acestora să asigure respectarea normelor de protecţie a acestora, respectiv: cazare, transport şi îngrijirea acestora.
În cazul în care animalele de companie (cum ar fi câinii, pisicile, iepurii, etc.) sunt ţinute afară, este important să se asigure accesul la apă, precum şi un adăpost corespunzător. În situația în care viscolul are durata mai îndelungată, la intervale regulate trebuie să li se asigure apă și hrană. Transportatorii de animale vii sunt obligaţi prin lege să nu transporte animalele într-un mod care ar putea provoca răni sau suferinţe inutile.
Înainte de a pleca la drum se verifică dacă condiţiile de microclimat oferite de mijlocul de transport sunt adecvate şi asigurate pe întreaga durată a transportului. Transportatorii trebuie să verifice traseul şi alte aspecte legate de călătorie înainte ca animalele să fie încărcate în mijlocul de transport, astfel încât, după încărcarea acestora, plecarea să se faca cât mai repede pentru a micşora durata călătoriei. Alegerea traseului se va face ţinând cont şi de prognoza meteorologică din zona respectivă.
În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii ar trebui să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi. Medicii veterinari buzoieni atrag atenția că porcinele sunt foarte sensibile la temperaturile scăzute. În cazul în care în timpul călătoriei temperatura ambientală coboară sub 0° C, este obligatoriu ca, în mijlocul de transport să se menţină o temperatură constantă. De aceea este de preferat să se evite transportul acestora dacă în mijlocul de transport nu poate fi asigurată temperatura constantă mai mare de 0 grade Celsius. Bovinele şi ecvinele sunt rezistente la temperaturi scăzute cu condiţia ca în mijlocul de transport să nu existe curenţi de aer rece. O atenţie deosebită se acordă şi vitezei de transport, numărului de opriri precum şi vârstei animalelor transportate.
Datorită condiţiilor meteorologice există riscul apariției stresului termic prin frig, motiv pentru care se impune inspectarea animalelor la intervale regulate în timpul călătoriei şi totodată identificarea simptomelor acestuia. Simptomele stresului de frig sunt: frisoane, horipilaţie (se ridică părul/blana), îngrămădire (pentru a conserva căldura), letargie, somnolenţă şi colaps. Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare astfel încât să evite orice suferinţă inutuilă şi să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.
