
Acum, în Legea evaziunii fiscale, pentru unele fapte de evaziune se pot da pedepse cu închisoarea între doi și opt ani. Printre acestea se numără ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile (sau în alte documente legale) a unor operațiuni comerciale efectuate, precum și a veniturilor realizate, dar și evidențierea în contabilitate a unor operațiuni fictive. Or, e clar că textul citat mai sus nu se poate aplica la astfel de fapte, pentru că limita maximă depășește șapte ani. De aceea se ajunge la situații în care sunt trimiși în judecată contribuabili care „au uitat” să declare la Fisc niște venituri din chirii, să zicem, acumulând niște restanțe fiscale de 300 de lei. Redacția noastră a prezentat câteva cazuri recente de persoane condamnate la închisoare (cu suspendare, desigur) pentru evaziuni cu prejudicii mici, situații care pot părea exagerat sancționate.
Însă situația actuală nu permite altă soluție decât trimiterea în judecată a acestor persoane. Prin urmare, micșorarea limitei de pedeapsă din Legea evaziunii fiscale de la opt la șapte ani este o măsură binevenită și care va duce la degrevarea instanțelor de dosare de mică evaziune. Același proiect mai prevede și reincriminarea stopajului la sursă. Reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții va fi din nou considerată infracțiune și se va pedepsi cu închisoarea de la unul la șase ani”.

