Virusul HTLV-1 (virusul leucemiei cu celule T a adultului), care afectează milioane de oameni din întreaga lume este supravegheat în țara noastră din 1999. Cercetătorul Adriana Necula, coordonator al laboratorului pentru depistarea virusurilor transmisibile prin sânge, spune că toți donatorii sunt testaţi, preventiv, pentru descoperirea acestui virus, care face probleme mari în Australia. Foarte puţin studiat, HTLV-1 poate rămâne în organism în stare latentă pe tot parcursul vieţii unui pacient, dar atunci când se activează, produce boli grave, cum ar fi leucemia. Virusul rămâne un mister pentru specialiștii din întreaga lume. Încă nu a fost descoperit un vaccin care să-l combată. În România, el este întâlnit la pacienții din sud-estul ţării. “Suntem o zonă cu o endemie ponderată. În Japonia, sunt zone unde 10% din populație este infectată cu acest virus. La noi, discutăm de doi, trei la zece mii. Prevalența cea mai mare este în zona subcarpatică. Bucureștiul nu intră în asta. Populația din București este rezultatul migrației din ultimele cinci, șase decenii. Între donatorii pe care noi îi găsim pozitivi, provin din sud şi sud-est, Argeș, Prahova şi Buzău”, explică cercetătorul Adriana Necula.
România este considerată o ţară endemică, fiind descoperite între două şi trei cazuri la 10.000 de pacienți testați. Medicii specialiști susțin că acest virus nu a fost importat în România, ci a apărut doar la o anumită categorie de oameni din zona subcarpatică. De aproape 20 de ani, centrele unde se donează sânge îi testează pe toți donatorii, ori de câte ori vin, pentru a afla dacă sunt purtători ai virusului HTLV-1. “A fost un număr important de cazuri la început, atunci când a fost introdusă testarea. Atunci s-a triat toată populația de donatori. De atunci, în fiecare an înregistrăm între 20 şi 30 de cazuri, ca rezultat al testării unui număr de 100.000 de donatori noi. (…) Asta reprezintă, din punct de vedere al definițiilor introduse de Centrul European de Control al Bolilor Transmisibile, cam de două, trei ori pragul minim peste care o zonă este considerată endemică. Cazurile noastre sunt cazuri autohtone, care nu au niciun fel de legătură cu cazurile din Asia, din Africa şi America de Sud. Pragul este de unu la zece mii, iar noi avem între doi sau trei la zece mii de oameni, acum, în ultimii ani”, spune cercetătorul Adriana Necula , coordonatorul laboratorului pentru depistarea virusurilor transmisibile prin sânge.
