Dan Puric, cetățean de onoare al municipiului: „E o mare onoare să te naști pe acest pământ sfânt al Buzăului”

de Stiri Buzau Media

De luni, 21 octombrie, municipul Buzău are încă patru cetățeni de onoare. Unul dintre ei este marele actor și regizor Dan Puric, originar de la Nehoiu, care a primit astăzi distincția prin votul consilierilor locali. 

Diplomele acestea sunt niște consecințe  ale unui fior, fiorul nașterii acum 60 de ani pe pământul acesta românesc, acest pământ care  mi-a făcut onoarea să mă nasc pe el aici. E o mare onoare să te naști pe acest pământ sfânt al Buzăului. (..) Cel mai important moment în viața unui om  e când se întoarce la rădăcini, restul e aventură sau rătăcire. Ti se schimbă pulsul când te întorci spre casă. Doar dacă ai probleme fiziologice nu se întâmplă așa ceva cu tine. Are ceva pământul acesta”, a spus Dan Puric.

Dan Puric, actor, fiul medicilor loan şi Lorica-Victoria Puric, care lucrau la Spitalul din Nehoiu, s-a născut la 12 februarie 1959, în Buzău.

După absolvirea cursurilor primare, a urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, iar în anul 1985, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.

în perioada 1985-1988 a fost actor la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, iar din 1988, la Teatrul Naţional din Bucureşti. A fost distribuit în numeroase piese atât la teatrul unde este angajat, cât şi la Teatrul „C. I. Nottara”, după ce timp de opt-nouă ani a realizat roluri episodice şi secundare. între rolurile importante menţionăm pe cele din piesele: Omul care a văzut moartea şi Mihai Eminescu. Distribuit în 1983 în filmul Prea cald pentru luna mai; Acasă; Salutări de la Agigea; O vară cu Mara; Un studio în căutarea unei vedete; Vacanţa cea mare; Tinereţe frântă (Broken Youth, 1990, o coproducţie româno-sârbă).

în stagiunea 1998-1999, semnează scenariul şi regia piesei Toujours l’amour, în care a jucat alături de soţia sa, Carmen Ungureanu. A efectuat turnee la Botoşani, Arad, în Bulgaria, Sofia – Festivalul de Teatru Balcanic pentru Tineret -, SUA, Canada (1998); Marsilia, Nisa, Paris, Varşovia, Madrid-EI Escorial, Seul, Londra- Festivalul Gate, Menden – Germania (1999). A primit Premiul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. în aceeaşi stagiune a mai jucat în piesa De partea cui eşti? de Ronald Flarwood.

Spectacolele sale de pantomimă – Secvenţe (spectacol de pantomimă şi dans, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani; Pantomima şi Toujours Tarnour, la Teatrul Naţional din Bucureşti, Costumele, la Teatrul „C.l.Nottara”) au fost transmise de BBC Belfast-Royal College, 3Sat-Frankfurt, Leipzig RTL. A regizat (film şi produţie) pentru televiziunea din Lausanne-Elveţia. în stagiunea 1999-2000 a fost distribuit în piesele O scrisoare pierdută (Brânzovenescu, dar şi Dandanache); Şi mai potoliţi-l pe Eminescu (împreună cu soţia sa, Carmen Ungureanu) şi Doi gemeni veneţieni, de Carlo Goldoni, la Teatrul „C.l.Nottara”. A mai interpretat rolurile: Arlechino în Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux (2001), Revizorul în piesa cu acelaşi nume, de N. V. Gogol (2002), Rică Venturiano din O noapte furtunoasă (2002). în anul 2003 a jucat în Vis – one man shaw: în anul 2005, în Don Quijote, de Cervantes (cu acest spectacol a întreprins turnee în Berlin, Londra, Paris, Bruxelles, Madrid, Alcala de Henares în anul 2006); în 2006, Ion Anapoda, în piesa Idolul şi Ion Anapoda, de George Mihail Zamfirescu; în 2009, Semion, Semionovici Podsekalnikov din Sinucigaşul, de Nikolai Erdman; Suflet românesc – one man shaw (2013), Zmeul, din înşir’te mărgărite, de Victor Eftimiu, în versiunea sa scenică.

Ca publicist a tipărit: Cine suntem (2008), Omul frumos (2009), Fii demn (2011), Suflet românesc (2013), Dulci. Jurnalul unui câine scris de un Puric Dan (2015).

A primit: – Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru servicii excepţionale în cultură (2000); – Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltarea culturală şi pentru dezvoltarea artei scenice româneşti în străinătate (2002); – Premiul „Aristizza Romanescu” al Academiei Române pentru realizările din teatru şi cinematograf (2003); – Premiul UNITER pentru teatru non verbal (2003); – Marele Premiu la cea de-a Vlll-a ediţie a Festivalului Internaţional de Monodramă (Bitola – Macedonia, 2006); – Premiul de excelenţă pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român folosind tăcerea ca limbaj universal” acordat de firma olandeză Deb Braven, 2006; – Crucea Casei Regale a României (2009).

Știri despre: ,