De luni, 21 octombrie, municipul Buzău are încă patru cetățeni de onoare. Unul dintre ei este marele actor și regizor Dan Puric, originar de la Nehoiu, care a primit astăzi distincția prin votul consilierilor locali.
” Diplomele acestea sunt niște consecințe ale unui fior, fiorul nașterii acum 60 de ani pe pământul acesta românesc, acest pământ care mi-a făcut onoarea să mă nasc pe el aici. E o mare onoare să te naști pe acest pământ sfânt al Buzăului. (..) Cel mai important moment în viața unui om e când se întoarce la rădăcini, restul e aventură sau rătăcire. Ti se schimbă pulsul când te întorci spre casă. Doar dacă ai probleme fiziologice nu se întâmplă așa ceva cu tine. Are ceva pământul acesta”, a spus Dan Puric.
Dan Puric, actor, fiul medicilor loan şi Lorica-Victoria Puric, care lucrau la Spitalul din Nehoiu, s-a născut la 12 februarie 1959, în Buzău.
După absolvirea cursurilor primare, a urmat Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, iar în anul 1985, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.
în perioada 1985-1988 a fost actor la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, iar din 1988, la Teatrul Naţional din Bucureşti. A fost distribuit în numeroase piese atât la teatrul unde este angajat, cât şi la Teatrul „C. I. Nottara”, după ce timp de opt-nouă ani a realizat roluri episodice şi secundare. între rolurile importante menţionăm pe cele din piesele: Omul care a văzut moartea şi Mihai Eminescu. Distribuit în 1983 în filmul Prea cald pentru luna mai; Acasă; Salutări de la Agigea; O vară cu Mara; Un studio în căutarea unei vedete; Vacanţa cea mare; Tinereţe frântă (Broken Youth, 1990, o coproducţie româno-sârbă).
în stagiunea 1998-1999, semnează scenariul şi regia piesei Toujours l’amour, în care a jucat alături de soţia sa, Carmen Ungureanu. A efectuat turnee la Botoşani, Arad, în Bulgaria, Sofia – Festivalul de Teatru Balcanic pentru Tineret -, SUA, Canada (1998); Marsilia, Nisa, Paris, Varşovia, Madrid-EI Escorial, Seul, Londra- Festivalul Gate, Menden – Germania (1999). A primit Premiul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. în aceeaşi stagiune a mai jucat în piesa De partea cui eşti? de Ronald Flarwood.
Spectacolele sale de pantomimă – Secvenţe (spectacol de pantomimă şi dans, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani; Pantomima şi Toujours Tarnour, la Teatrul Naţional din Bucureşti, Costumele, la Teatrul „C.l.Nottara”) au fost transmise de BBC Belfast-Royal College, 3Sat-Frankfurt, Leipzig RTL. A regizat (film şi produţie) pentru televiziunea din Lausanne-Elveţia. în stagiunea 1999-2000 a fost distribuit în piesele O scrisoare pierdută (Brânzovenescu, dar şi Dandanache); Şi mai potoliţi-l pe Eminescu (împreună cu soţia sa, Carmen Ungureanu) şi Doi gemeni veneţieni, de Carlo Goldoni, la Teatrul „C.l.Nottara”. A mai interpretat rolurile: Arlechino în Jocul dragostei şi al întâmplării, de Marivaux (2001), Revizorul în piesa cu acelaşi nume, de N. V. Gogol (2002), Rică Venturiano din O noapte furtunoasă (2002). în anul 2003 a jucat în Vis – one man shaw: în anul 2005, în Don Quijote, de Cervantes (cu acest spectacol a întreprins turnee în Berlin, Londra, Paris, Bruxelles, Madrid, Alcala de Henares în anul 2006); în 2006, Ion Anapoda, în piesa Idolul şi Ion Anapoda, de George Mihail Zamfirescu; în 2009, Semion, Semionovici Podsekalnikov din Sinucigaşul, de Nikolai Erdman; Suflet românesc – one man shaw (2013), Zmeul, din înşir’te mărgărite, de Victor Eftimiu, în versiunea sa scenică.
Ca publicist a tipărit: Cine suntem (2008), Omul frumos (2009), Fii demn (2011), Suflet românesc (2013), Dulci. Jurnalul unui câine scris de un Puric Dan (2015).
A primit: – Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru servicii excepţionale în cultură (2000); – Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltarea culturală şi pentru dezvoltarea artei scenice româneşti în străinătate (2002); – Premiul „Aristizza Romanescu” al Academiei Române pentru realizările din teatru şi cinematograf (2003); – Premiul UNITER pentru teatru non verbal (2003); – Marele Premiu la cea de-a Vlll-a ediţie a Festivalului Internaţional de Monodramă (Bitola – Macedonia, 2006); – Premiul de excelenţă pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român folosind tăcerea ca limbaj universal” acordat de firma olandeză Deb Braven, 2006; – Crucea Casei Regale a României (2009).
