Zoe Petre, fost consilier prezidenţial, a murit vineri dimineaţă, la vârsta de 77 de ani. În urmă cu două zile, ea a suferit un atac cerebral vascular, fiind transportată de urgenţă la spitalul Elias din Capitală. Zoe Petre s-a născut în 23 august 1940. Este fiica a lui Emil Condurachi (1912-1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, respectiv academician. Florica C. Moisil (1909-1977), mama ei, cercetător la Biblioteca Academiei, a fost fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil. Potrivit Wikipedia, Zoe Petre ,,a urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie din București, specialitatea Istorie antică și arheologie. După absolvirea facultății, a lucrat în învățământul superior ca profesoară de istorie antică la Facultatea de Istorie.
A fost pe rând preparator (1961-1968), asistent (1968-1978), lector (1978-1990) și apoi profesor universitar (din 1990) la aceeași facultate, predând cursuri de istorie a lumii antice, epigrafie greacă și latina, istorie a civilizațiilor din Antichitate. În anul 1978, a obținut titlul științific de Doctor în istorie, cu teza „Formarea ideologiei democratice în Grecia antică”, conducător științific fiind prof. dr. acad. Dionisie M. Pippidi. A deținut apoi funcțiile de șef al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Facultății de Istorie, decan al Facultății de Istorie din București (1990-1996) și apoi de director al Școlii doctorale din cadrul aceleiași facultăți (din 2005).
A susținut conferințe la universitățile din: Strasbourg, Lille, Amiens, Bruxelles, Cambridge (Marea Britanie). A fost profesor asociat al École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris), Centre „Louis Gernet” d’études comparées sur les sociétés anciennes; al Universității „Jules Verne” din Amiens; visiting professor al Universității Harvard, Cambridge, Mass.; visiting researcher al Universității Columbia, New York. Ca o recunoaștere a activității sale, a fost numită ca director (1994-1996) și director onorific (1996-2002) al Ecole Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest.
După Revoluția din decembrie 1989, Zoe Petre s-a manifestat activ ca o personalitate culturală de prim rang, în cadrul societății civile. A fost membru al Centrului de Studierea Imaginii (CESI) al Universității din București și al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. De asemenea, a fost membru fondator (1990) și președinte (2001-2003) al Solidarității Universitare, membru fondator al Alianței Civice (1990), membru fondator și vicepreședinte al Fundației Române pentru Democrație (1993).
Între anii 1992 și 1996, Zoe Petre a activat ca director de comunicare al campaniei prezidențiale a candidatului CDR, Emil Constantinescu, la data de 1 decembrie 1996, prof. dr. Zoe Petre a fost numită în funcția de consilier prezidențial pe probleme de politică internă și externă al Președintelui României, Emil Constantinescu și coordonator al Departamentului de Politici Publice al Președinției României. A îndeplinit această funcție până la data de 21 decembrie 2000, când a fost eliberată din funcție după ce Emil Constantinescu a părăsit postul de președinte al României.
În anul 2003 devine membru fondator și vicepreședinte al partidului ,,Acțiunea Populară”, fondat de către fostul președinte al României, Emil Constantinescu. Zoe Petre a publicat numeroase lucrări și studii științifice și a publicat peste 100 de studii științifice și comunicări la congrese și colocvii internaționale. A publicat frecvent articole în reviste cultural”. De-a lungul carierei sale, Zoe Petre a primit numeroase premii și distincții, printre care amintim:
- Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române (1981);
- Premiul Nicolae Iorga al Ministerului Culturii (1990);
- Premiul Mihai Viteazul al Societății Mihai Viteazul – Călugăreni (1995).
- „Legiunea de Onoare” – Comandor (Franța), (1999);
- Ordinul „Dom Infante Enrique” – Mare Ofițer (Portugalia), (1999);
- Ordinul „Danebrog” – Mare Cruce (Danemarca), (2000);
- Ordinul Național „Serviciul Credincios” al României – Mare Cruce (30 noiembrie 2000)
