Gabriela Porumbacu aduce pe scenă un nou personaj complex în noua premieră a Teatrului „George Ciprian” Buzău, „O noapte de pomină” , în regia lui Daniel Bucur.
Cu o carieră impresionantă în actorie și o pasiune profundă pentru muzică, actrița ne dezvăluie subtilitățile provocărilor și bucuriilor care îi
conturează parcursul artistic. Cum reușește să îmbine cele două domenii și în ce fel recunoașterea obținută de-a lungul carierei îi îmbogățește evoluția
profesională, aflați în interviul ce urmează.
Reporter voluntar: Cât de solicitantă a fost tranziția de la un personaj antagonist, cum este cel pe care l-ați interpretat în spectacolul „Bolnavul închipuit”, către un personaj precum Sally, care este nevinovată și prinsă în mijlocul încurcăturilor?
Gabriela Porumbacu: Prinsă în mijlocul încurcăturilor, da. Nevinovată… n-aș spune. M-aș opri aici. Nu vreau să vă răpesc șansa de a pune cap la cap toate
piesele de puzzle din acest spectacol. Nu pot spune că a fost o tranziție solicitantă. Am păstrat câte ceva de la Beline (pentru că ceva din Beline există
în mine), iar Sally a venit cu ingredientele și culorile ei pe care urmează să le descoperiți.
Reporter voluntar: În ce măsură se distinge morala comediei anterioare a lui Molière față de cea a acestei premiere? Cu ce gânduri și reflecții ați dori să
plece publicul la finalul spectacolului?
Gabriela Porumbacu: Ambele comedii propun totul ca un joc, serios și asumat, dar un joc. Un carusel care nu lasă spectatorii ,,să respire”. „Bolnavul închipuit” se desfășoară într-o atmosferă clasică, rafinată, nobilă care aduce în atenția publicului un text dramatic valoros din alte vremuri, dar mereu actual. „O noapte de pomină” este o noapte a vremurilor de astăzi cu o temă actuală și ieri
și azi. O realitate colorată în specificul jocului. Cu ocazia acestei premiere, vom aduce din nou publicului o explozie de întâmplări, muzică, umor și voie bună.
Reporter voluntar: Ce trăsături ale personajului considerați că sunt asemănătoare cu cele din viața dumneavoastră? În ce mod aceste similitudini v-
au influențat interpretarea rolului și procesul creativ?
Gabriela Porumbacu: De fiecare dată când mă întâlnesc cu un personaj nou plec de la mine. Punctul zero sunt eu. Cu datele, intuiția, trăsăturile de personalitate, comportament, mecanismul de operare deja existent. Ulterior, descopăr ce pot păstra și ce trebuie adăugat. Ce se adaugă sunt acele date cerute de viața, traiectoria și de acel modus vivendi al personajului. În ceea ce o privește pe Sally: alegerile, felul în care acționează și reacționează la situații, la ce propune și la ce primește, au cerut să croșetez peste ceea ce aveam deja. Așadar, am avut un punct de plecare.
Reporter voluntar: Pe lângă actorie, vă implicați și în muzică. Cum credeți că se îmbină cele două și în ce fel contribuie fiecare la evoluția dumneavoastră
profesională?
Gabriela Porumbacu: Actoria și muzica sunt cele două mari iubiri ale vieții mele de când mă știu. Au mers tot timpul mână în mână. Printre primele amintiri cu mama sunt legate de muzică, iar tata mi-a făcut cunoștință cu teatrul și cinematografia. Încă din copilărie studiam și una și alta, fără să neglijez vreuna dintre ele. Recunosc, la un moment dat, am fost de părere că nu le pot face pe amândouă așa cum trebuie – în paralel. Că trebuie să te ocupi cu atenție, iubire, respect, dedicare și cu tot timpul tău de un singur domeniu de activitate. Nu prea
târziu, mi-am dat seama cât de contopite sunt, de fapt, și cât de armonios lucrează împreună pentru și despre om.
Reporter voluntar: Ați avut ocazia să participați la Gala HOP atât în 2022, cât și în 2023, iar ambele ediții v-au adus recunoaștere prin premii. În ce fel aceste momente pot modela cariera unui actor aflat la început de drum?
Gabriela Porumbacu: Cu toții suntem tentați să spunem că premiile mai puțin contează și că experiența este totul. Așa este, da: întâlnirea cu oameni noi, șansa de a urca pe scenă de a te arăta lumii cu tot ce ai mai bun, munca depusă pentru
construirea momentelor, creativitatea ș.a.m.d. Însă, pe lângă toate acestea, premiile sunt validarea necesară (zic eu) a unui actor la început de drum. Mai ales, în zilele noastre, când incertitudinea plutește în aer. Într-adevăr, numărul posibilităților (proiectelor, spațiilor, teatrelor independente, producțiilor cinematografice și nu numai) crește, dar, să nu uităm că și numărul actorilor ieșiți pe piață este în continuă creștere. Așa că, orice moment de ieșire la rampă
este binevenit.
Reporter voluntar: Cum credeți că participarea la evenimente de acest tip contribuie la dezvoltarea încrederii în sine și a oportunităților viitoare?
Gabriela Porumbacu: Cum spuneam și în răspunsul întrebării anterioare, astăzi, actorul tânăr nu ar trebui să rateze nicio șansă de a se arăta lumii. Sigur că fiecare cerne și alege pentru sine ce crede că i se potrivește și ce ar putea să fie benefic pentru cariera sa. Cu cât mai multe încercări, cu atât mai multe șanse de reușită. Oameni noi, întâlniri, colegi, bucurie, experiență acumulată și șansa de a
fi văzut de oameni care îți pot ghida pașii pe mai departe.
Reporter voluntar: Andreea Manea
Design: Ștefania Carpen
Teatrul George Ciprian
