Starea de urgenţă este reglementată de articolul 93 al Constituţiei României, dar şi de Ordonanţa de urgenţă numărul 1 din 1999.
„(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în uneleunităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentuluiîncuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luareaacesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stăriide asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toatădurata acestora.”
„Starea de asediu şi starea de urgenţă sunt măsuri excepţionalecare se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericolegrave la adresa apărării ţării şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şiînlăturarea urmărilor unor dezastre”.
Articolul 3 al OUG spune că vor fi impuse măsuri cu caracterpolitic, economic, social şi de ordine publică, instituit în întreagaţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:
a) existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale saudemocraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apărareainstituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stăriide legalitate;
b) iminenţa producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor acestora.
„Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă, proporţional cu gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acestora şi numaidacă este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi saulibertăţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordulministrului justiţiei”, spune OUG menţionată anterior.
Ordonanţa de urgenţă spune că starea de urgenţă se poateimpune pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
„În raport cu evoluţia situaţiilor de pericol se poate trece de la starea de urgenţă la starea de asediu şi de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de război, cu respectarea prevederilorconstituţionale şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă”, conform actului normativ.
Decretul de instituire a stării de urgenţă trebuie să prevadăurmătoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;
b) zona în care se instituie;
c) perioada pentru care se instituie;
d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;
e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executareaprevederilor decretului şi competenţele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.
Ministerul de Interne gestionează majoritatea măsurilor
Responsabilul de gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stăriide urgenţă, revine, în principal, Ministerului de Interne.
„Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stăriide asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile civile şi militare au următoarele atribuţii şi răspunderi:
a) să întocmească planurile de acţiune şi planurile de ridicaregraduală a capacităţii de luptă, în conformitate cu ordinele şiinstrucţiunile proprii;
b) să dispună depunerea temporară a armelor, muniţiilor şimaterialelor explozive aflate asupra populaţiei şi să procedeze la căutarea şi ridicarea lor; la încetarea măsurii excepţionale, acestea vor fi înapoiate celor în drept să le deţină; să dispunăînchiderea temporară a societăţilor care comercializează arme şimuniţii şi să instituie paza acestora;
c) să limiteze sau să interzică circulaţia vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore şi să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
d) să efectueze percheziţii oriunde şi oricând este nevoie;
e) să efectueze razii;
f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurareaadunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor;
g) să evacueze din zona supusă regimului stării de asediu sau de urgenţă persoanele a căror prezentă nu se justifică;
h) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcţiile şi înzonele stabilite şi să ţină evidenţa acestora;
i) să protejeze informaţiile cu caracter militar destinate a fi comunicate prin mass-media; informaţiile cu privire la starea de asediu sau la starea de urgenţă, cu excepţia celor referitoare la dezastre, se dau publicităţii numai cu avizul autorităţilormilitare; mijloacele de comunicare în masă, indiferent de naturaşi de forma de proprietate; sunt obligate să transmită; cu prioritate, mesajele autorităţilor militare, la cererea acestora;
j) să dispună închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune;
I) să asigure paza militară a sediilor autorităţilor publice centraleşi locale, a staţiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, de radio şi de televiziune, precum şi a unor agenţi economici sauobiective de importanţă naţională; când situaţia impune, dispunoprirea temporară a alimentării cu gaze, energie şi apă potabilă, după caz;
m) să dispună raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
n) să emită ordonanţe militare;
o) să interzică circulaţia rutieră, feroviară, maritimă, fluvială şiaeriană pe diferite rute;
p) dreptul de a ordona unităţilor Ministerului de Interne competente să efectueze reţineri pe timp de 24 de ore. Arestareapersoanei reţinute se poate face pe baza mandatului dat de procurorul delegat”, spune Articolul 20 al OUG 1/1999.
