Port vina de a fi!
Este o afirmație, nu o întrebare. Este o constatare.
Îmi asum faptul că, fiind persoană publică, sunt uneori „judecat” de opinia
publică pe baza unor percepții pentru lucruri pe care nu le-am gândit, nu
le-am făcut sau, și mai trist, nu le-am făcut în forma în care ele sunt
prezentate.
Îmi asum, fără a fi însă de acord cu acest mod de acțiune.
Să exemplific.
Sunt multe momente în care aleg să tac, deși aș avea multe lucruri de spus.
Tac, de cele mai multe ori, pentru că a vorbi înseamnă să aloc timp
explicațiilor, timp pe care l-aș răpi altor lucruri pe care sunt nevoit să
le fac.
Tac și din bun-simț, pentru că a vorbi, uneori, înseamnă și să pui la punct
persoane care ar merita o replică pentru afirmațiile sau atitudinea lor.
Însă nu vreau, vorbind, să le fac să se rușineze de propriul comportament.
Și mai tac și atunci când adevărul care ar trebui exprimat, deși este al
meu și ar merita cunoscut pentru a mă exonera de felurite culpe bizare, ar
putea naște tensiuni în comunitatea pe care vremelnic o conduc.
Trec peste aceste momente pentru că, mai presus de orice, vreau să asigur
liniște, stabilitate și pace.
De ce tac?
Pentru că adevărul, dragii mei, doare.
Deranjează.
Stârnește reacții de adversitate din partea celor obișnuiți să trăiască în
minciună sau să o promoveze.
Astăzi a avut loc o nouă ședință ordinară a Consiliului Local; o nouă
întâlnire în care implicarea și profesionalismul unor oameni, cei mai mulți
rămânând anonimi, aduc bunăstare orașului nostru.
Consilierii locali au votat proiecte de hotărâre pregătite minuțios și
extrem de riguros, juridic, de către doamna secretar general și colegii din
primărie, ca de fiecare dată.
Am aprobat astăzi extinderi de rețele de gaze și apă, investiții în
infrastructură și reabilitarea gării vechi.
Tot astăzi am semnat contractul de finanțare pentru noua secție de
îngrijiri paleative, un proiect în valoare de 6 milioane de euro.
Despre toate aceste lucruri nu s-a vorbit în ședința de astăzi.
Despre ceea ce a însemnat luni, uneori ani de muncă, de asumare, de emoții
și termene extrem de scurte pentru a reuși, nu s-a spus aproape nimic.
În schimb, s-a vorbit despre teme false, despre speculații și suspiciuni
nefondate, dar care, prin spectacol și controversă, plac publicului.
L-am invitat astăzi în ședința Consiliului Local, pentru a răspunde unor
neadevăruri răspândite în spațiul public, pe noul director al Clubului
Sportiv Municipal, domnul Florin Ceparu.
Iar în urma argumentelor prezentate atât de el, cât și de cei care au expus
realitatea, am fost acuzați că punem „la zid” persoana care a provocat
discuțiile.
Adevărul doare, cum spuneam.
Este nemilos cu cei care îl nesocotesc.
Și, da, adevărul îi pune la zid pe cei care aruncă cu pietre în munca
altora.
Ar fi multe de spus după ziua de astăzi.
Dar cine mai are timp să citească, la o oră târzie, un text lung și o
poveste atât de „neînsemnată”?
Adevărul, oricât de drag ne-ar fi, mai are un mare neajuns:
Îți trebuie timp să-l exprimi și răbdare să-l înțelegi.
Într-o societate care nu mai are nici timp, nici răbdare, nu e de mirare că
minciuna răzbate mai ușor spre mintea și sufletul semenilor noștri.
Și, în timp ce adevărul îi luminează pe oameni, făcându-i mai buni și mai
încrezători, minciuna le sluțește chipurile cu grimase de ură și le
otrăvește sufletele.
Alegeți să trăiți în lumină și în adevăr, oameni buni!
Fiți blânzi, fiți răbdători, fiți iubitori.
