Întors acasă, la Buzău, după mult timp, actorul Visarion Udatu revine pe scena Teatrului ,,George Ciprian” în postura de prezentator al Festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr”.
Pasiunea lui pentru teatru s-a născut în liceu și de atunci a continuat pe drumul acesta. La 27 de ani, Visarion reflectează asupra experiențelor sale în teatru, fiind un proces de auto-descoperire și vindecare personală. A învățat să lase deoparte problemele personale pentru a se concentra pe rolurile sale. Își definește misiunea ca actor prin transmiterea emoțiilor și poveștilor care să rezoneze cu spectatorii.
Reporter voluntar: Cum este să revii pe scena Teatrului ,,George Ciprian” în calitate de prezentator?
Visarion Udatu: Am mai urcat o singură dată pe scena Teatrului ,,George Ciprian”, atunci când am jucat spectacolul de licență, ,,12 oameni furioși”. Să revin acum, în calitate de prezentator, e o experiență cu o încărcătură emoțională aparte. Fiind acasă, într-un loc unde oamenii mă cunosc, emoțiile sunt mult mai intense. În prima zi a festivalului, am trăit un mix de sentimente greu de descris. A fost o stare extrem de plăcută, ca o întoarcere a fiului risipitor, ciudată poate, dar profund reconfortantă.
Reporter voluntar: Ce te-a făcut să alegi actoria? Când ți-ai dat seama că asta îți dorești să faci?
Visarion Udatu: Cred că am mai răspuns la întrebarea asta, dar acum vreau să fiu mai sincer. Nu am ales actoria știind cu siguranță că asta vreau să fac. După ce am plecat de acasă, am început să descopăr acest drum. În liceu, am fost la secția de teatru la Liceul de Arte, iar în clasa a XI-a, când am câștigat un premiu la olimpiada de teatru, am început să iau actoria în calcul ca o opțiune reală. Totuși, nu eram sigur că aceasta va fi cariera mea. În vară, m-am pregătit singur pentru admitere și, din fericire, am reușit să intru. Anii de licență au fost formativi. Abia în anul trei am înțeles cu adevărat ce înseamnă actoria și că îmi doresc cu adevărat să fac asta. A fost un drum plin de descoperiri, o combinație de terapie, împăcare cu trecutul și explorare personală. Când sunt pe scenă sau lucrez la un personaj, simt că e un proces de vindecare interioară. Ca actor, trebuie să ai puterea de a lăsa totul la intrare și să folosești fiecare experiență de viață, fiecare emoție – plăcută sau neplăcută – ca pe o resursă.
Reporter voluntar: În ce tip de proiecte ți-ar plăcea să te implici, atât în plan personal, cât și profesional?
Visarion Udatu: Până acum, la 27 de ani, am mers oarecum pe pilot automat în carieră. Am colaborat cu multe teatre și oameni talentați, dar am început să simt nevoia de stabilitate. Nu mă refer neapărat la siguranță totală, cât la un loc sau un proiect pe termen lung care să îmi ofere un echilibru și o ancoră. Actoria e o meserie plină de incertitudini. Uneori am parte de perioade aglomerate, când apar trei proiecte deodată și nu pot să le fac pe toate, iar alteori e liniște totală și simt acel gol în care nu știu ce urmează. Pe lângă actorie, am încercat diverse joburi, crezând că pot găsi un echilibru între ele și teatru, dar nu a funcționat. De fiecare dată când apărea un proiect, eram nevoit să renunț la jobul respectiv, pentru că nu aveam suficientă flexibilitate. Momentan mă aflu într-o fază de tranziție. În ultimul an și jumătate am trecut printr-un proces de introspecție. Am încercat să-mi pun ordine în gânduri, să las ce era suspendat să se așeze ca praful din aer. Acum e timpul să fac curat, să șterg praful și să descopăr ce vreau cu adevărat să fac în continuare.
Reporter voluntar: Care consideri că este misiunea unui actor?
Visarion Udatu: E dificil de definit clar misiunea unui actor. În primul rând, cred că trebuie să se desăvârșească în ceea ce face. Pe măsură ce reușește acest lucru, el va putea să transmită autentic emoțiile și mesajele din rolurile pe care le interpretează. Rolul actorului pe scenă este de a transmite sentimente, de a spune o poveste. Iar dacă publicul pleacă de la spectacol schimbat într-un fel, înseamnă că actorul și-a îndeplinit cu adevărat rolul. Asta e, probabil, cea mai mare valoare a unui artist. Nu aș spune că misiunea unui actor este să educe în mod direct. E mai mult despre a spune povești, în care spectatorul să se regăsească: să vadă pe scenă situații și emoții pe care poate le-a trăit și el – conflicte, iubiri, trădări, tensiuni. Dacă actorul reușește să fie autentic, spectatorul va recunoaște în spectacol frânturi din propria viață. Acel moment este magic. Publicul pleacă pus pe gânduri, cu o înțelegere mai profundă sau chiar cu lecții subtile despre viață, fără ca acestea să fie impuse.
Reporter voluntar: Cum ai simțit atmosfera de festival în aceste prime zile și ce mesaj ai pentru publicul buzoian?
Visarion Udatu: Așa cum am spus, m-am simțit ca și cum m-aș fi întors acasă. Dacă înainte aveam impresia că revenirea la Buzău ar putea însemna un pas înapoi, acum mă simt bine, în largul meu. La București e o presiune imensă – multă agitație și stres, fiecare venind acolo cu dorința de a „se realiza”. Atmosfera aceea încărcată te apasă până simți că îți cade cerul în cap. Revenind la Buzău, am simțit o eliberare. Liniștea de aici e ca o gură de aer proaspăt.
Mesajul meu pentru publicul buzoian este să vină mai des la teatru. Din păcate, oamenii vin tot mai rar, poate și pentru că ne-am obișnuit să consumăm lucruri rapide – clipuri de câteva secunde pe TikTok sau Instagram. Aseară, fiind și eu spectator, mi-am dat seama cât de mult ne afectează asta. Sper ca publicul să-și regăsească răbdarea și să se bucure de experiența unui spectacol complet. Iar celor din teatru le spun să creeze spectacole de calitate, pentru că doar așa pot atrage și păstra publicul.
Reporter voluntar: Andreea Iordache
Design: Ștefania Carpen
Teatrul George Ciprian
