Actorii minunați ai Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea aduc în scenă tipuri sociale diverse, într-un studiu caracterial referitor la problema dragostei. Jocul scenic este dinamic, în ciuda faptului că mișcarea se reduce la câteva gesturi, la câteva traversări ale spațiului, intrări și ieșiri printr-o deschizătură decupată într-un zid alb. Lumea lui Cehov seamănă, așa cum constatăm, uimitor de mult cu lumea noastră.
Miza spectacolului ar fi conceptul de identitate, ca sumă a imaginilor pe care au ceilalți despre noi. Într-una dintre cele cinci povestiri puse în scenă apare ideea că suntem cum ne văd ceilalți, problema fiind că nimeni nu ne vede la fel. În general, suntem percepuți negativ. Pentru cei din jur, niște străini, în fond, doi soți par să ducă o viață fastuoasă, marcată de călătorii, discreție și rafinament. În realitate, atât celebra cântăreață, cât și soțul ei sunt conștienți de defectele reciproce, dar și de acele calități esențiale care îi leagă. Ea îl admiră pentru curajul lui în fața oamenilor și pentru tăria de caracter, iar el o privește ca pe o prezență scenică de neegalat. Dragostea are ciudățeniile ei.
Un alt episod, cel al Verei și al bărbatului care nu se poate îndrăgosti, este, de asemenea, ilustrarea iubirii ridicole. Vera alege o iubire nepotrivită. El alege fuga de sentimente și de posibilitatea unui nou început. Bărbatul rămâne devotat propriilor convingeri stupide: „Oamenii îți pătrund în viață, lăsând în urmă doar urme vagi de amintiri.”; „Se întâmplă să vezi oameni cumsecade, dar rămân doar amintiri.” Oamenii nu fac față iubirii.
Piesa aduce în prim-plan personaje care trăiesc intens dezamăgirea și frustrarea: femei și bărbați, un adolescent repetent îndrăgostit de o tânără măritată, personaje din lumea artistică, oameni care gândesc prea mult și fac prea puțin pentru dragostea lor.
Alexia-Maria Olteanu, Denisa-Maria Apostol, clasa a XI-a, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Buzău
Foto: Andreea Iordache
Teatrul Anton Pann
Teatrul George Ciprian
