Teatrul George Ciprian: INFORMARE

de Stiri Buzau Media

A avut dintotdeauna curajul să își exprime liber ideile, gândurile și sentimentele prin artă, fapt care i-a îndrumat pașii spre scenografie.

Voluntară în cadrul teatrului încă din prima stagiune, Mihaela Filip s-a descoperit pe sine însăşi prin oportunitățile pe care teatrul i le-a oferit, prin prieteni și pasiune. Acesta este motivul pentru care prin firea sa deschisă, prietenoasă și ambițioasă reușește să își îndeplinească orice vis, oricât de mic sau mare ar fi acesta.

Cum a reușit să își continue pasiunea pentru voluntariat și să se potrivească unei lumi unde creativitatea și spiritul artistic își spun cuvântul, aflați în interviul de mai jos!

Reporter voluntar: Care este motivul pentru care ai decis să urmezi scenografia și ce oportunități ți-a oferit voluntariatul în cadrul teatrului în acest sens ? Mihaela Filip: Motivul principal pentru care am ales să urmez scenografia este legat direct de experiența voluntariatului în cadrul teatrului. Această oportunitate a avut un impact profund asupra mea, contribuind semnificativ la formarea mea personală și profesională. Prin voluntariat, am avut ocazia să mă familiarizez îndeaproape cu acest domeniu fascinant, să dobândesc informații valoroase și să capăt o mai mare vizibilitate și înțelegere asupra oamenilor care activează în acest domeniu. În plus, a fost o experiență care mi-a stimulat creativitatea și m-a inspirat să explorez mai departe lumea scenografiei.

Reporter voluntar: De unde a apărut pasiunea pentru scenografie şi cum ai reușit să o valorifici?
Mihaela Filip: Pasiunea pentru scenografie a început să prindă contur la începutul clasei a IX-a, când am vizionat primul meu spectacol, musicalul ,,Dacă noi ne iubim”. M-a fascinat complet și, din acel moment, am simțit dorința de a mă apropia cât mai mult de lumea teatrului. Am început prin a face voluntariat, prima mea experiență fiind în cadrul festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr”, un eveniment care, ulterior, a devenit foarte special pentru mine. De acolo, am continuat să mă implic activ în stagiuni și diverse proiecte. Am reușit să îmi valorific pasiunea prin multă muncă, dedicare, proiecte personale și colaborări în cadrul facultății, dar cel mai important, am primit toată susținerea din partea familiei și a apropiaților.

Reporter voluntar: Cum a fost Micky de la începutul voluntariatului si cum este Micky de acum? La ce te-ai așteptat și care a fost realitatea?
Mihaela Filip: Evoluția mea în cadrul voluntariatului a fost una frumoasă și plină de învățături. La început, când am pășit prima oară în teatru, eram un copil naiv, plin de entuziasm și dorință de a descoperi cât mai multe. Pe parcurs, am învățat să mă maturizez, dar setea de cunoaștere și entuziasmul față de această lume nu s-au oprit niciodată. Nu mi-am setat așteptări concrete, prefer să trăiesc și să mă bucur de fiecare moment și de fiecare experiență. Toate acestea au contribuit în mod esențial la formarea persoanei care sunt astăzi.

Reporter voluntar: Care a fost momentul în care ai realizat că eşti interesată de lumea artistică şi cum ai reușit să îți păstrezi ambiția de a continua cu voluntariatul?
Mihaela Filip: Am descoperit că lumea artistică mă fascinează pe la 12 ani, când urmăream împreună cu mama un serial despre viața unei arhitecte. În acel moment, am simțit că asta vreau și eu să fac. Când a venit timpul să aleg liceul, îmi doream să studiez arhitectura, însă teama de necunoscut mă făcea să ezit. Doamna profesoară de engleză, Tudor Cristina, a fost cea care m-a încurajat și m-a ajutat să nu renunț la visul meu. Așa am ajuns să aleg liceul de arte, la profilul de arhitectură. Dorința de a învăța mereu lucruri noi și de a ajuta m-a împins să fac voluntariat, ceea ce m-a adus la teatru. Acolo am trăit atât de multe momente frumoase, încât mi-am dat seama că asta este lumea în care vreau să rămân, nu-mi imaginez alt drum pentru mine.

Reporter voluntar: Care sunt momentele care te-au pus în dificultate în cadrul activităților tale extracuriculare și cum ai reușit să le depăşeşti?
Mihaela Filip: Nu pot spune că am întâmpinat dificultăți majore în activitățile mele extracuriculare. Totuși, provocările legate de timpul limitat și distanța au fost uneori obstacole. Cu toate acestea, am reușit mereu să găsesc soluții și să mă organizez mai bine. Când ești pasionat de ceea ce faci, chiar și aceste piedici par mai ușor de depășit.

Reporter voluntar: Dacă te-ai întoarce în timp, ai urma același parcurs artistic? Dacă da, de ce?
Mihaela Filip: Cu siguranță, da! Fiecare experiență pe care am trăit-o, fie că a fost una plăcută sau mai puțin plăcută, a jucat un rol esențial în formarea mea, atât ca viitor artist, cât și ca persoană. Fiecare etapă din acest parcurs a contribuit la definirea mea și la conturarea identității mele artistice. Privind înapoi, realizez că nu mi-aș putea imagina să urmez o altă cale, întrucât toate aceste momente m-au condus către ceea ce sunt astăzi.

Reporter voluntar: Ce ne poți spune despre implicarea ta în proiectele de la facultate? Oportunitățile ți-au schimbat parcursul?
Mihaela Filip: Proiectele desfășurate în cadrul facultății m-au ajutat să îmi concentrez atenția și să înțeleg profund atribuțiile unui scenograf. În prezent, împreună cu colegii mei, lucrăm la scenografia unui spectacol pentru copii, care se va juca la Teatrul ,,Tudor Vianu” din Giurgiu. Aceste oportunități nu doar că mi-au oferit experiență practică, dar m-au ajutat și să câștig vizibilitate în domeniu, contribuind semnificativ la dezvoltarea mea profesională.

Reporter voluntar: Care sunt planurile tale de viitor și cum crezi că vei reuși să le atingi?
Mihaela Filip: În viitor, îmi propun să devin cea mai bună versiune a mea, atât în plan personal, cât și profesional. Sunt convinsă că prin muncă, dedicare profundă și pasiune pentru ceea ce fac, voi putea atinge aceste obiective.

Reporter voluntar: Mădălina Negru
Design: Ștefania Carpen





Teatrul George Ciprian