Sfântul Arhidiacon Ștefan este pomenit în fiecare an pe 27 decembrie. Pentru că a proclamat într-un mod public și solemn divinitatea Mântuitorului, a fost dat morții. Moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan au fost duse spre îngropare de către Gamaliel, în satul Cafargamala, de lângă Ierusalim. Gamaliel, renumitul învățător al legii evreiești, va primi credința în Hristos și tot el va fi cel care îl va înmormânta și pe Nicodim, prietenul lui Ștefan, care a plâns la mormântul Sfântului Ștefan până a murit.
După sute de ani, Gamaliel s-a înfățișat de trei ori în vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Mișcat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh și luând binecuvantare, a venit cu oameni și a dezgropat oasemintele sale. Moaștele Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan au fost mutate cu procesiune în Sion și înmormântate într-o biserică ridicată de boierul Alexandru. Când acest boier a murit, i s-a făcut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfântului și a fost îngropat lângă mormântul Sfântului Ștefan. Iuliana, soția boierului Alexandru, dorind să ia trupul bărbatului ei și să-l ducă în țara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsă de pronia dumnezeiască a lăsat sicriul soțului, și vărsând multe lacrimi, a luat racla sfântului. Racla a fost așezată de împăratul Constantin în palatul împărătesc.
