Sfinții Mucenici au trăit în timpul împăratului Dioclețian (sec. IV). Ei sunt numiți „doctori fără de arginți”, deoarece îngrijeau pe cei bolnavi fără să primească vreo răsplată. Ei au suferit moarte martirică în orașul Canope (lângă Alexandria-Egipt) și sunt pomeniți de Biserica Ortodoxă la data de 31 ianuarie. Trupurile lor au fost îngropate în taină de creștinii din Canope și au stat așa până în vremea împăratului Arcadius (395-408) și a patriarhului Teofil al Alexandriei, adică aproape o sută de ani, când au fost aflate, și mutate în Manufin, o cetate egipteană cu multe temple păgâne. Mulți creștini s-au învrednicit de tămăduiri prin rugăciunile înălțate lângă racla lor.
