Sfânta Lumină de la Ierusalim

de Stiri Buzau Media
Sursa foto:crestinortodox.ro
Sursa foto:crestinortodox.ro

În mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbăta Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre văzută atât de credincioși, cât și de necredincioși. Este minunea care uimește toată mintea și dovedește oamenilor până la sfârșitul veacurilor că Hristos, lumina lumii și Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morți a treia zi, dăruind tuturor viață veșnică. Despre felul cum se săvârșește această minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormântul Domnului, s-a scris prea puțin. Nici în zilele noastre nu se vorbește cât s-ar cuveni despre această negrăită minune. Poate tocmai pentru că este o minune publică, văzută de toți și verificată, asupra căreia ortodocșii nu au nici o îndoială! Sau, poate, pentru a nu crea discuții și controverse omenești inutile asupra acestei sfinte minuni. Biserica Ortodoxă din Ierusalim nu acceptă niciun fel de publicitate zgomotoasă, nici discuții și scrieri polemice pe această temă. Cine crede în Hristos și voiește să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine dorește să se întărească mai mult în dreapta credință, să meargă la Mormântul Domnului și va vedea minune negrăită.

Și acum să relatăm pe scurt cum se aprinde Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Se știe că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumină nu se aprinde decât numai la ortodocși, ca o dovadă incontestabilă ca numai ei păstrează dreapta credință apostolică. Este cea mai puternică dovadă care marturisește că Ortodoxia este credința cea adevărată. Este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câțiva polițiști civili necreștini – un arab, un turc și o persoană din partea statului Israel. Ei verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică lespedea Sfântului Mormânt și controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată pe mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile și se pecetluiește ușa Sfântului Mormânt cu două mari peceți, benzi de pânză albă cu ceară și sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la ușa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumină.

Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formează la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toți slujitorii se îmbracă în odăjdii albe. La ora 9 dimineața procesiunea se pornește spre Biserica Sfântului Mormânt. Înainte merg patru „dragomani”, civili greci, în tintita specială, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunța începerea procesiunii: apoi urmează doi diaconi care duc pe mâini Sfânta Cruce care are în ea lemn din Crucea Mântuitorului. Apoi urmează cortegiul sutelor de slujitori, care străbate culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate ulitele, curtea, biserica, galeriile. În biserică, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în fața Sfântului Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând „Învierea Ta, Hristoase. Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi, pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim”. La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod „Lumina lină a sfintei slave”. Apoi patriarhul cu toți slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi și stau în așteptare. Între timp, vin diferiți delegați oficiali, autorități locale și bisericești armene, romano-catolice și copte. Miile de credincioși stau cu felinarele speciale în mâini să ducă acasă, în țara lor, Sfânta lumină. Cei mai mulți însă, țin în mâini câte un mănunchi de 33 de lumânări albe, legate între ele, pe care este imprimată icoana Învierii Domnului, ca să le aprindă la vreme.

Acest mănunchi simbolizează numărul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pământ. Se face o tăcere mormântală! Fiecare se roagă, fiecare așteaptă cu emoție Lumina divină, fiecare stă concentrat în sine însuși, cuprins de fiorul tainic al minunii. Pe la orele 11.30 vin de la Betleem câteva sute de arabi ortodocși, să ia Sfânta Lumină. Ei sunt foarte evlavioși, dar și gălăgioși în același timp, înconjoară Sfântul Mormânt, se roagă tare cu mâinile în sus, se urcă unii pe umerii altora, se agață de pereții baldachinului Sfântului Mormânt, de jur-împrejur, ca albinele pe fagur, și ridică mâinile, cerând Sfânta Lumină: „Doamne, trimite-ne din cer Lumina!”. În jurul orei 12, în timp ce preoții stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii până la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbracă de omofor, de sacos și de mitră, și rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuțe și brâu. Apoi este condus de doi diaconi și de eclesiarhul bisericii în fața Sfântului Mormânt. Aici, mai întâi este controlat peste tot de polițiști necreștini, în prezența reprezentanților oficiali armeni, romano-catolici și copți, să nu aibă vreo sursă de foc. Apoi patriarhul desigilează ușa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceților și intră în prima încăpere, numită „Capela Îngerului”, însoțit, după tradiție, de un arab musulman. Diaconii și eclesiarhul rămân afară, la ușă. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint și se duce la altar, unde se păstrează până la Paștele anului următor.

Patriarhul intră apoi în a doua încăpere și îngenunchează în fața lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului și supraveghează. Se sting toate lumânările, candelele, luminile, în biserica se face o mare tăcere. Emoția minunii cuprinde pe toți. Numai arabii agățați deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice că dacă nu vin arabii să se roage, întârzie venirea Sfintei Lumini. Toți se roagă strigând „Doamne, dă-ne Lumina!” „Să vină Lumina!”, „Trimite-ne din cer lumina!” După 15-20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din biserica observă o lumină puternică, precum o scânteie luminoasă de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii, în mulțime se aud glasuri de emoție în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăți. Apoi intră ca o subțire rază de foc. Coboară pe lespedea Mormântului și aprinde vata presărată deasupra. Deja vata și lespedea se încarcă de o rouă divină, în timpul rugăciunii. În această clipă, Sfânta Luminaă a venit! Minunea s-a săvârșit! Mulțimile așteaptă cu nerăbdare Sfânta Lumină, cu mâinile întinse. Frunțile și obrajii tuturor sunt transpirate de emoția minunii! O mare bucurie și trezire spirituală se săvârșește în inimile și conștiințele tuturor. Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, care timp de câteva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsă în două cupe de aur cu găuri și iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezența musulmanului, iar cupele aprinse le dă, pe două ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocși. Aceștia duc o cupă la Sfântul Altar, iar a doua la biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în fața Sfântului Mormânt cu cele două făclii aprinse și strigă de trei ori: „Veniți de luați lumina!”

Minunea continuă, în clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele șase candele ale ortodocșilor de deasupra, o parte de lumânări din sfeșnice și candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh și îl duc în Sfântul Altar, în cel mult trei minute, toți credincioșii adunați aprind felinarele și buchetele de câte 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacără vie. Mulți se ating de flacără cu fața, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvantare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal. Tot acum iau Sfânta Lumină de la patriarh, romano-catolicii, armenii și copții și o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. La urmă, patriarhul ține o scurtă predică de mulțumita Mântuitorului și de întărire a credinței ortodoxe. Timp de două ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fața Sfântului Mormânt, cu Sfânta Lumină în mâini și cu căldura credinței în inimi. La orele 3 după-amiaza Vecernia și procesiunea Sfintei Lumini iau sfârșit. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu fețele luminate și cu făclii aprinse, zicând fiecare în limba sa: „Slavă Ție. Mântuitorule, pentru această negrăită minune!”

În noaptea de Sfintele Paști la ora 11 se pornesc din nou în mare procesiune, de la patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt, toți slujitorii în frunte cu patriarhul, înainte merg cei patru dragomani, apoi șaisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, în care se află lemn din Crucea Mântuitorului și, în continuare, preoții, episcopii, patriarhul și mii de credincioși. La intrarea în marea biserică, întâi se înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt cu crucea și cu făclii aprinse din Sfânta Lumină, cântând „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le”. Apoi se citește Evanghelia Învierii în fața Sfântului Mormânt și se începe slujba Învierii, după rânduială. În timpul cântării fiecărei pesne, un arhiereu, cu câțiva preoți și diaconi, cu Crucea și cu Sfânta Lumină în mâini cadeste și înconjoară Mormântul Domnului. După slujba Învierii se face în continuare Sfânta Liturghie pe Sfântul Mormânt. Slujește patriarhul cu mai mulți preoți și diaconi. Slujba este măreață, dumnezeiască! Inimile tuturor simt din belșug bucuria Învierii. La ora 2 după miezul nopții  Liturghia Învierii ia sfârșit.