Sfântul Apostol lacov, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul, a fost unul dintre cei Doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. Atât Sfântul Apostol Iacov, cât și fratele său, l-au părăsit pe tatăl lor, Zevedei, precum și activitatea de pescar, pentru a urma lui Hristos. Sfintele Evanghelii amintesc faptul că Apostolul Iacov a fost de față la Schimbarea la față, de pe Muntele Tabor, dar și la cele întâmplate Mântuitorului în grădina Ghetsimani.
Dupa Cincizecime, Sfântul Apostol Iacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, ajungând până în Spania. Întors în Ierusalim, avea să pătimească multe chinuri din partea iudeilor. Sfântul Apostol Iacov, prin cuvâtările sale, pline de harul Duhului Sfânt, a reușit să aducă mulți iudei și păgâni la credință în Hristos. Dintre aceștia, tradiția i-a consemnat pe vrăjitorul Hermoghen, pe ucenicul acestuia, Filip, și pe Iosia, toți opozanți ai Apostolului. Acesta din urmă a fost chiar condamnat la moarte, împreună cu Sfântul Apostol Iacov, luând amândoi cununa muceniciei în anul 45.
