Alexandru al Alexandriei a fost Papă-Patriarh al Alexandriei și întâistătător al Bisericii Alexandriei la începutul secolului al IV-lea. În timpul păstoriei sale, a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuția împăraților romani, între care răspândirea arianismului și stabilirea datei Paștilor. A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit ereziei arianismului la Sinodul de la Niceea. Prăznuirea lui se face pe 29 mai. Despre tinerețea lui Alexandru se știu puține lucruri. Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probabil la Alexandria. Ca preot, a cunoscut persecuțiile din vremea împăraților Galeriu și Maximin. După adormirea papei Ahila al Alexandriei, a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, începând de la Sfântul Apostol Marcu. Încă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei Paștilor, eforturile lui Meletie de Licopolis de a-i submina autoritatea și arianismul. Alexandru a murit la cinci luni după întoarcerea lui de la Niceea la Alexandria, pe 17 aprilie 326. Se spune că pe patul de moarte l-ar fi numit pe diaconul său, Atanasie, drept succesor.
