Sfântul Leontie de la Rădăuți s-a nascut la începutul secolului al XIV-lea. Sfântul Leontie a intrat în monahism de tânăr, la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, primind numele Lavrentie. După o vreme se retrage în sihastrie, unde a construit un schit ce avea să-i poarte numele: „Schitul lui Lavrentie“. Pravila pentru obștea de aici era următoarea: hrană o singură dată în zi, la asfințitul soarelui, afară de sărbători; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul nopții până dimineață – priveghere în biserică, după rânduiala Sfântului Munte și tradiția pustnicească. Pe locul unde a fost „Sihastria lui Lavrentie“, astăzi se află satul Laura, comuna Vîcovul de Sus, din județul Suceava.
Potrivit unor istorici, Sfântul Leontie ar fi ajuns chiar episcop la Rădăuți, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrânețe s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care îi scrie viata, îl numește „făcător de minuni”. Așa ne putem explica de ce în vechime strada de azi Bogdan Vodă din Rădăuți, unde se află și ctitoria domnitorului, se numea „Drumul Sfântului”. Tradiția spune că a fost duhovnicul Sfântului Daniil Sihastru.
A fost înmormântat în biserica de lemn a schitului, iar mai târziu, datorită cinstirii sfintelor sale moaște de credincioși, acestea au fost mutate în Catedrala din Rădăuți. Prin anul 1639, o ceată de răufăcători a jefuit orașul Rădăuți. Tradiția spune că monahii, aflând de venirea tâlharilor, au ascuns moaștele Sfântului chiar sub locul unde erau depuse, în naos, în fața tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. O serie de cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 a scos la iveală moaștele sale. În anul 1991 ele au fost așezate într-o raclă spre a fi cinstite de credincioși. În ședința sinodală din 20 iunie 1992 s-a hotărât canonizarea sa oficială. Prăznuirea Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți se va face în fiecare an, pe 1 iulie.
