Sfântul Mucenic Antim a păstorit Biserica Nicomidiei în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, dictate de împărații Dioclețian și Maximian. În anul 288 din porunca lui Maximian, au murit 20.000 de creștini în Nicomidia. În timpul acestei prigoane, Sfântul Antim era prezent în satul Semana, nu pentru a se feri de moartea mucenicească, ci pentru a-i întări pe cei de acolo în primirea muceniciei.
Una din epistolele sale trimisă creștinilor din închisoare, a fost predată împăratului Maximian. Împăratul citind epistola, a poruncit ca Antim să fie prins. Sunt trimiși douăzeci de soldați în căutarea și prinderea sa. Antim, văzător cu duhul, le-a ieșit în întâmpinare soldaților, i-a dus la casa sa, le-a slujit la masă ca unor oaspeți și numai după aceea le-a mărturisit că el este cel căutat.
Soldații, uimiți de bunătatea lui Antim, i-au poruncit acestuia să se ascundă, spunând că-i vor mărturisi împăratului că nu l-au găsit. Antim le-a spus că nu se ferește să primescă moartea pentru Hristos și că nu i se cade ceștinului să mintă. În drum spre împărat, toți soldații au crezut în Hristos și au primit să fie botezați. Ajuns în fața împăratului, Sfântul Antim a fost supus la multe torturi, iar în urma acestora i s-a tăiat capul.
