Sfântul Clement s-a născut la Roma și a fost contemporan cu Sfinții Apostoli. Își pierde mama și cei doi frați într-un naufragiu. Tatăl său îl pierde mai târziu, în timp ce își caută soția și fiii. La vârsta de 24 de ani, Sfântul Clement ,,decide să plece să-și caute părinții și frații. Este momentul când îl întâlnește pe Sfântul Barnaba și pe frații săi deveniți ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu își va întâlni și părinții. Clement este hirotonit episcop în Roma, după Lin și Anaclet, înainte ca Petru să fie răstignit de către Nero. A convertit la creștinism mulți necredincioși. Potrivit Sinaxarului, într-un an, de Paști, a botezat patru sute douăzeci și patru de oameni, toți de neam mare.
Pentru că nu slujește zeilor, va fi supus la multe chinuri în vremea împăratului Domitian (81-96) și ucis în anul 101, în timpul împăratului Traian (98-117). I s-a legat de grumaji o ancoră de fier și a fost aruncat în mare. Așa va trece la cele veșnice Sfântul Clement. În fiecare an, la pomenirea sfântului, apa se depărtează de mal până la locul în care el și-a dat duhul, oferindu-le creștinilor posibilitatea de a ajunge la el pe uscat. Odată, în ziua cinstirii sale, un copil a fost uitat de părinți în locul din mare prefăcut în uscat. În anul următor, când marea s-a retras din nou, părinții au găsit copilul sănătos, lângă mormântul sfântului. Întrebat cum s-a hrănit și cum a fost păzit nevătămat, au aflat de la el că a fost hrănit de sfântul care zăcea acolo.
