Sfântul Nicon s-a născut la Napoli dintr-un tată păgân şi o mamă creştină. El a fost ofiţer roman la Napoli, fără a fi primit Sfîntul Botez, deşi mama lui îl învăţase în taină credinţa creştină, fără ştirea tatălui. Cînd odată Nicon a fost trimis într-o campanie dificilă cu trupele lui, mama lui 1-a sfătuit să-şi facă semnul Sfintei Cruci dacă va vedea că este la strâmtoare şi să cheme numele lui Hristos când viaţa îi va fi în pericol. Cu adevărat, ajungînd pe frontul de bătălie, trupele lui au fost complet încercuite. Către sfârşitul bătăliei, văzându-se pierdut, Nicon şi-a făcut în inimă semnul Sfintei Cruci şi a strigat tare numele lui Hristos. Pe dată a simţit în el o putere neobişnuită cu care i-a pus pe fugă pe duşmanii care îl înconjuraseră, pe unii ucigându-i, pe alţii înspăimântându-i de moarte.
Intrând apoi în cortul său, Nicon striga neâncetat, în uimire fiind: ,,Mare este Dumnezeul Creştinilor.” Trimiţând mamei lui fericita veste a biruinţei în împrejurări fără scăpare, în care numai semnul Sfintei Cruci a ajutat şi Numele lui Hristos, el a plutit în taină către Asia şi, ajungând la Cizic, a primit botezul din mâna Arhiereul Teodosie, episcopul locului. După botez, Nicon sa retras într-o mănăstire unde s-a dăruit studiului şi ascezei, înainte de a muri, Episcopului Teodosie i s-a poruncit în vedenie să-1 sfinţească pe Nicon urmaş al lui.
Pe dată bătrânul Teodosie 1-a chemat pe Nicon la sine şi 1-a sfinţit diacon; după aceea preot şi apoi curând, episcop. La scurtă vreme după aceea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Nicon a revenit la Napoli unde a aflat-o pe mama lui încă în viaţă. După moartea mamei, împreună cu nouă ucenici, foşti camarazi de arme, el s-a retras în Sicilia unde s-a dăruit predicării Evangheliei.
Acela a fost timpul uneia dintre cumplitele prigoane împotriva creştinilor. Prinţul Quintianus 1-a prins pe Nicon împreună cu ucenicii lui şi i-a supus la mari chinuri. Cei o sută şi nouăzeci de ucenici pe care îi avea atunci Sfântul Nicon au fost cu toţii omorâţi prin decapitare. Pe Sfântul Nicon chinuitorul 1-a legat de coada unui cal căruia i-a dat drumul în galop în josul unui defileu abrupt, apoi 1-a bătut cumplit şi 1-a jupuit de viu; dar Sfântul a supravieţuit tuturor acestor schingiuiri.
La sfârşit i s-a tăiat şi lui capul, aşa strămutându-se la locaşurile cereşti. Trupul lui a fost lăsat în câmp deschis, pradă păsărilor răpitoare. Un anume păzitor de turme, care avea duh necurat, s-a împiedicat de trupul mort al Sfântului Nicon mucenicul şi pe dată s-a vindecat. Vestind în împrejurimi despre aceasta, au aflat şi unii creştini care au venit şi au îngropat cu cinste acele sfinte moaşte. Sfântul Nicon a luat mucenicia în timpul împărăţiei lui Deciu.
