
Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gusta hrană şi bea apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu şi respectând virtutea lui, i-a dat o sumă de aur şi l-a trimis zicându-i: „Du-te la casa ta şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine”, oprindu-i şi sapa de dragul credinţei, care a făcut multe minuni. Iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a făcut o biserică; şi aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citeţ s-a învrednicit şi de diacon şi de preot.
După aceea murind marele Constantin, îndată erezia lui Arie începu a prinde pe mulţi; atunci sfântul acesta ţinând tare credinţa cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie şi aflând pe sfântul stând la altar, au sărit fără veste şi l-au înjunghiat şi l-au tăiat cu săbiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge şi astfel l-au trimis fără voia lor, jertfă sfântă lui Dumnezeu.
