Acesta a trăit pe vremea împărăției marelui Constantin, ca fiu al lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopolis. Dar, neînvățând carte la vreme, Partenie ducea viața unui om de rând. Se îndeletnicea, însă, cu toata lucrarea faptelor bune. Deci, fiind pescar de meserie, se ostenea și pe vreme bună și pe vreme rea, ca să poată fi de folos și să ajute, făcând daruri, că socotea mai de preț binele și mulțumirea semenilor săi, decât binele și mulțumirea sa. Iar evlavia și bunătatea cea ascunsă, pe care o luase în dar de la Dumnezeu, erau atât de mari, că se făcuse vestit în tot ținutul său.
Pe acesta aflându-l fericitul Filip, episcopul Lampsacului, a poruncit unor dascăli de seamă, să-l învețe citirea Sfintelor Scripturi și temeiurile credinței, apoi l-a sfințit preot în cetate. Deci, făcându-se chip și pildă tuturor cu binefacerile sale și învrednicindu-se și de darul facerii de minuni, Partenie, după moartea lui Filip, a fost sfințit episcop al Lampsacului de către Achile, mitropolitul Cizicului.
Și așa, pastorind cu înțelepciune și cu dăruire Biserica, sporind numărul drept credincioșilor și pe mulți păgâni aducându-i la credința, la adânci bătrâneți și încununat de fapte bune, Sfântul Partenie episcopul s-a mutat la Domnul.
