Din 1992, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește pe Sfinții Martiri Brâncoveni în fiecare an, la 16 august. Constantin Brâncoveanu își începuse domnia în anul 1688, sub semnul apariției așa-numitei Biblii de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Era o epocă de răscruce, marcată de lupta pentru supremație dintre apusul și răsăritul Europei. Timp de 25 de ani, Constantin Brâncoveanu a fost un mare protector al culturii și al artei românești. A ridicat, înnoit și înzestrat numeroase biserici și mănăstiri, nu numai din Țara Românească, ci și din sânul celorlalte Biserici Ortodoxe surori, care treceau prin clipe de grea încercare. Mărturie stau până în ziua de astăzi lăcașe de cult precum Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Brâncoveni sau Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Constantin Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți de către Biserica Ortodoxă Română și sunt sărbătoriți pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsă au suferit-o și cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache.
