Acești patruzeci de mucenici din Africa au trecut la Domnul, în timpul domniei împăratului Deciu, pentru că au refuzat să lepede credința în Hristos aducând jertfe idolilor. Guvernatorul provinciei, Fortunian, a poruncit ca treizeci și șase dintre ei, să fie omorâți prin tăierea capului. Sfinții Mucenici Terentie, African, Maxim și Pompie, însă au fost aruncați în închisoare fiind legați în lanțuri. Aici s-a arătat un înger al Domnului, i-a eliberat din lanțuri și a ospătat pe mucenici. Ei au fost scoși afară și torturați, apoi iar aruncați în temniță.
Guvernatorul a poruncit ca în locul unde erau ținuți aceștia să fie aruncați șerpi veninoși și scorpioni, pentru ca mucenicii să moară în chinuri. Dar necuvântătoarele nu s-au atins de ei. Guvernatorul văzând că nu reușește să-i ucidă pe cei patru mucenici, a poruncit, în cele din urmă, omorârea lor prin decapitare. Fiind aduși la locul execuției, ei au cântat în psalmi aducând laude lui Dumnezeu. Cu toții au luat cununa muceniciei în anul 250.
