Vianor era din Pisidia, Asia Mică. Fiind adus înaintea guvernatorului Severian al Efratisiei, acesta a mărturisit credinţa în Domnul Iisus Hristos cu mult curaj, scrie doxologia. Pentru aceasta a fost supus la numeroase suplicii, primind în cele din urmă moarte martirică, împreună cu mucenicul Siluan. Răbdând cu stoicism toate durerile pricinuite de torturile numeroase și înfricosatoare, apoi, fără să spună vreo vorbă, își puse capul pe eșafod ca să-i fie tăiat pentru că nu voia să mai audă de credința în zei, ceea ce atrase admirația puținilor martori oculari.
Printre admiratori s-a aflat și Siluan, slujitor de seamă al guvernatorului torționar. Imediat după decapitarea Sfântului Mucenic Vianor, a cărui tărie în credință îi servi ca exemplu de urmat, Siluan își afirmă, cu glas puternic, credința creștină către Severian și față de toți cei prezenți. I se taie, întâi, limba, ca să înceteze a vorbi despre creștinism. Și, pentru că refuza, prin semne și gesturi de nesupunere, să se întoarcă la credința idolească a fost și el decapitat.
