În ziua de 11 august, în fiecare an, se face pomenirea Sfântului Nifon, primul sfânt canonizat pe pământ românesc și cel care a alcătuit Rugăciunea de Dezlegare care se citește la Slujba înmormântării. Sfântul Nifon s-a născut în ținutul Peloponez din sudul Greciei, în perioada 1434-1440. A primit la botez numele Nicolae, este tuns în călugărie de vestitul pustinc Antonie, moment în care primește numele Nifon. Conform crestinortodox.ro, în 1498 ,, este din nou exilat de turci în Adrianopol. Aici îl va cunoaște pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești (1495-1508). Radu cel Mare îl va aduce în 1504 în Țara Românească pentru a conduce și reorganiza Biserica. O insotire nelegiuită la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare, între sora acestuia și un boier moldovean căsătorit, a făcut ca Sfântul Nifon să se retraga la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde își va da duhul pe 11 august 1508. Când Neagoe Basarab ajunge domnitor, aduce moaștele Sfântului Nifon în Țara Românească, spre curățirea și ștergerea greșelii lui Radu Vodă.
Gavriil Protul notează în lucrarea despre viața Sfântului Nifon: „Au dus, apoi, sicriul și l-au pus deasupra mormântului lui Radu Vodă, rugându-se toată noaptea, împreună cu Neagoe Vodă, sfinției sale pentru iertarea păcatului lui Radu Vodă, care fără dreptate a lepădat pre Sfântul de la sine și l-a gonit din țară. Și – mare minune! – spre sfârșitul utreniei, vrând Dumnezeu să arate aievea iertarea păcatului lui Radu Vodă și al altora, care făcuseră nevoie și scarba sfântului, a văzut singur Neagoe Vodă descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier și acoperământul mormântului lui Radu Vodă și degraba s-au desfăcut marmurile, iar dinlăuntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic și întunecat, plin de puroi și de putoare. S-a deschis și sicriul sfântului Nifon și a izvorat de la sfântul izvor de apă, care a spălat tot trupul lui Radu Vodă, arătându-l luminat. Apoi toate încuietorile și pietrele singure s-au închis și s-au arătat lui Neagoe și a făcut mare mulțumire“.
Arătându-i-se domnitorului în chip minunat această împacare, a poruncit ca moaștele sfântului Nifon să fie așezate într-un sicriu de argint, poleit cu aur și pietre scumpe și înapoiate Mănăstirii Dionisiu. Monahii acestei mănăstiri în semn de mulțumire, i-au dăruit lui Neagoe Basarab capul și mâna dreapta a Sfântului Nifon. Moaștele au fost depuse în Manastirea Curtea de Argeș, iar în anul 1949 au fost mutate în Biserica „Sf. Dumitru“, Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află și în prezent”.
