“Don Juanii și oamenii cu multe aventuri nu știu ce este femeia și nu știu ce se poate obține cu o femeie. Dragostea este o alchimie, o operă, care se săvârșește în durată, în timp îndelungat. Marea iubire este pentru toată viața. Sigur că orice om are în viața lui mai multe iubiri, dar de un anumit tip. Lungile cupluri care au o îndelungată conviețuire fericită, chiar dacă se ceartă, chiar dacă sunt drame, reușesc asta pentru că exista o fuziune efectivă între ei și sufletească și fizică. Numai că aceste cupluri sunt cazuri foarte rare.”
“Cinismul nu e valabil decât în cazul omului foarte inteligent”
“Oamenii au o viață sentimentală după romanțele care se cântau pe vremuri sau după filmele care s-au difuzat. Acum este o altă viziune a filmelor: nu mai transmit o anumita emulație sentimentală. Filmele de astăzi cultivă un fals cinism. Cinismul nu e valabil decât în cazul omului foarte inteligent, iar acela nu umbla cu astfel de prostii, sa se facă strașnic prin duritate, prin lipsa de sentimente, prin lăudaroșenie și prin vanitate.”
“Incultura nu înseamnă lipsa de lecturi”
“Lipsa de modele, de selectare și asumare a modelelor, vine din incultură. Incultura nu înseamnă lipsa de lecturi. Poți să ai lecturi extraordinare, dar cultura este altceva decât însumarea unui mare număr de cărți citite. Cultura este un fenomen, care, prin referință la modele, duce la o alchimie a individului și la revelarea propriilor potențe în ordinea unei creații oarecare, într-un plan sau în altul.”
“Imitația este stimulativă”
“Marile modele se iau din cultură. Ceea ce la noi în ziua de azi e foarte îngrijorător, dar nu numai la noi în țară – remarc și în Occident: nu mai există emulația modelelor. Are succes stupidul slogan că “imitația n-are valoare”. Pentru mine, contrafacerea nu are valoare, imitația este stimulativă.”
“Ca să devii modelul altuia, prima condiție este să n-o dorești”
“Totdeauna, în epocile mari, oamenii aveau niște modele. Dacă nu imiți un model care să pară exemplar și te pretinzi că tu ești autentic – tu însuți – atunci ai un fel de delir personalist, care este de obicei sărăcitor. Ai iluzia că adaugi ceva lumii: tu devii model altuia. Ca să devii modelul altuia, prima condiție este să n-o dorești. Trebuie sa ai tu un model bine ales, bine asimilat și pe care să-l imiți în mod propriu: a accede, prin inteligență și imaginație, la ceea ce este esența acelui model. Modelele se iau mai puțin din lumea contemporană, chiar dacă sunt oameni pe care îi admiri și cu care ai vrea să semeni. În mod clasic, modelele sunt luate din cultură. Modelul te ajută să te construiești pe tine.”
“O lume inaptă să se transforme în literatură nu e o lume. E un bâlci.”
“Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. O lume inaptă să se transforme în literatură nu e o lume. E un bâlci. Nici măcar un bâlci, pentru că bâlciul are și el literatura lui. Nu e nimic. De fapt numai literatura e o realitate efectivă, care poate să fortifice o minte, un caracter și un spirit. Nu cred deloc în aptitudinile de justiție, corectitudine și creație ale omului care disprețuieşte literatura. Pentru mine e nul.”
“Nenorocirea este că femeile din lumea bună încearcă să evite să ajungă babe”
“Babele sunt cele care au perpetuat civilizația creștină, cultura specific creștină, nu neapărat savantă. Eu stau mult de vorba cu babele, babele de la piață sau babele din lumea mea, babele boieroaice, câte mai sunt – ca babe. Nenorocirea este că femeile din lumea bună încearcă să evite să ajungă babe, cu fel de fel de vrăjeli cosmetice, cu lifting, cu vopsit părul. Evitând să fie babe nu ajung la suprema treaptă de noblețe, de grație și de valoare.”
“Este ridicol și absurd să consideri, de la o vârstă încolo, că te pregătești pentru viață. Nu te pregătești pentru viață, ai terminat cu asta. Te pregătești, dacă nu ești idiot, să ai o moarte decentă și adecvată cu ființa ta și cu rosturile vieții. Adică să nu mori penibil, să nu mori grotesc, să nu mori ridicol, să nu mori odios și să nu mori retoric. E foarte important lucrul acesta și la asta mă gândesc tot timpul.”
Alexandru Paleologu (14 martie 1919 – 2 septembrie 2005)
Sursa: webcultura
