Tom Mueller, autorul cărții „Extra virginitate: sublima și scandaloasa lume a uleiului de măsline” susține că 70% din uleiul de măsline extra-virgin vândut în întreaga lume este diluat cu uleiuri de mai slabă calitate, nefiind astfel la fel de bun pentru sănătatea, dar și pentru buzunarul dumneavoastră. Iar interesul este mare pentru această diluare, întrucât industria uleiului de măsline este de miliarde de dolari anual. Mueller a făcut testul „virginității” pentru toate mărcile de ulei de măsline vândute în Australia și, în urma analizelor, a constatat că nici măcar o singură marcă de ulei de măsline nu era „extra virgină”! E foarte greu în a spune, doar prin gustare, dacă un ulei de măsline este cu adevărat „extra virgin”; nici măcar experții n-o pot face. Există însă un truc prin care puteți afla dacă uleiul de măsline este unul veritabil.
Uleiul de măsline este inflamabil și ar trebui să fie capabil să întrețină arderea unei lămpi. Dacă n-o face, înseamnă că nu este ulei de măsline extra-virgin. Un alt test simplu și relevant este următorul: pune pe o farfurie un șervețel peste care adaugi o lingură de ulei de măsline și îl lași 24 de ore și vezi a ce miroase. Apoi îi dai foc și miroși din nou pentru a vedea dacă miroase a măsline sau gudron. Mai există o metodă folosita de mulți pentru a depista uleiul de măsline falsificat. Este vorba de păstrarea uleiului pentru câteva zile la frigider. Unii consumatori cred că uleiul este extravirgin în cazul în care acesta începe să se solidifice. Cu toate acestea, acest lucru nu este un test precis. Uleiurile mononesaturate, cum ar fi uleiul de măsline se va solidifica în interiorul frigiderului, în timp ce uleiurile polinesaturate, cum ar fi de floarea soarelui și uleiul de sofranas nu se vor solidifica. Noile uleiuri apărute (care nu sunt ulei de măsline), cu un conținut ridicat de acid oleic, se solidifică. În realitate, acesta este un test pentru a vedea dacă uleiul este mononesaturat sau nu, nu este un test prin care să verificăm calitatea uleiului de măsline extravirgin.
Un criteriu relativ sigur rămâne prețul. Cu cât plătești mai mult pentru o sticlă de ulei de măsline extravirgin, cu atât șansele să fie cu adevărat de calitate sunt mai mari. Cumpără doar uleiul de măsline ambalat în sticle închise la culoare sau în butoiașe metalice, fiindcă lumina afectează calitatea produsului. Culoarea uleiului de măsline propriu-zis nu este un criteriu al calității produsului. Acesta diferă de la verde la auriu datorită măslinelor folosite. Mirosul și gustul, în schimb sunt criteriile poate cele mai importante în alegerea uleiului de calitate. Evită-l pe cel care miroase a rânced, a mucegai, care are gust metalic, de ars sau de carton. Gustul uleiului de măsline extravirgin real este puternic, fructat, piperat, amar și uneori înecăcios. Aciditatea uleiului extravirgin trebuie să fie sub 0,8.
